Mușcat de șarpe, vreau tort de frișcă. Am fost la Vinetu' acasă!


Zilele trecute am plecat spre Oravița, cu două ținte - Ochiul Beiului și Vipera cu corn / Vipera ammodytes. Așa se face că am ajuns la Workshop-ul lui Sorin Onișor, cu care am inceput deplasările în teren. Primul popas, un sat pierdut prin Caraș Severin, în căutarea meșterilor populari. Cei ”românești” s-au stins, prin minele de Uraniu, așa că ne-am mulțumit cu unul țigan. Împletea cosuri din ratan. Cam strâmbe, dar asta e, mai faci nazuri la rarități? Măcar avea pantaloni tricolori.


Și dăi și fă-i, de ziceai că s-a varsat conducta cu fotografi la curtea omului. Curtea... superbă!


Și cum pozam eu efectele cataclismului, mă simt abordat verbal - Nenea, eu sunt Vinetu'.
 Ok, și?
 Fă-mi repede o poză, că m-am dat cu gel, să moară Fram, Ursul Polar!
 Păi ce treabă are Fram cu asta?
 Are, că e gelul lui, da i l-am ciordit temporar. Uite-l la poartă cu nea Gigi.
 L-am executat pe micul infractor în devenire, împreună cu Grivei, cățeluș cu părul creț. Galben limon.

 I-am spus că nu-i mai fac cu natură moartă, că eu fac WildLife mai mult. I-am explicat ce e aia WildLife, iar el strigă - Stai așa, am și de aia! Îl aduc acum pe Clăbuc!
 Clăbuc??!!!!! Cine e ăsta?
 Stai un pic aicișea, că vin cu fiara. Și a venit cu un motan, cel puțin Mutant.
 Ăsta e Clăbuc, a bătut de-a spart tot satu! Bate și câini!
 Mâța asta jumulită bate câini?!!! Nu o cred în stare...
 Ce măăă, Clăbuc Pisoi Smardoi i-a spart pe toți mă! Știi cum sare? Uite, dacă-l strâng un pic de piept, se enervează și scoate puțin clăbuc pe nas. Atunci devine cum ziceai tu, viață sălbatică, că are sânge în el!
 Uite așa am aflat viața tristo-eroică a lui Clabuc. De foame, când era mic, a mâncat săpun Duru, din ala turcesc de mere. Cică a făcut clăbuci 3 zile... Credibil, după ce privesc cotoiul... încă mai scotea clăbuci pe nas.


 Apoi am avut senzația că fiara vorbește limba oamenilor!!!
 ”Băi Vinetu” ce dracu băi, iar te-ai dat cu gelul ală expirat, de miroase a șobolan ud?!!!”
 Să moară Fram ursul polar dacă nu a vorbit!!!!


 Când am încercat să mă apropii de fiară, aceasta a continuat - ”Ia-l pe astă de se holbează la mine, că dacă-i bag 2 gheare și-un scuipat, face ca trompetistu de la nunta lu soru-ta!”



 Nu am vrut să aflu ce a făcut trompetistu, așa că m-am retras la timp.
 Pe stradă, activități culturale





 Cetățeanul încerca să o impresioneze pe Ana Maria - Uite-așa o am de mică!






 Iar seara, Gabi încerca să o prostească pe Ana Maria să treacă pe Nikon.


A doua zi am fost la morile de apa, undeva pe lângă Anina.





În Anina, totul a rămas așa cum știați că este - la pământ. O gară interesantă...



 Dar era deschis la Măcelărie,


 Am căutat ceva victime, iar când le-am găsit, am tăbărât pe ele,








 După ce le-am mituit, au devenit cooperante







 Am plecat deprimat de acolo...




M-am dus în natură! să caut ce am pierdut,














 Am dat și de cel mai simpatic și iubit dintre Păianjeni, Păianjenul săritor, o minune a naturii



 Apoi am dat de Musca scorpion,



și de Vespa Carbro - Viespea gigant



 În următoarea zi, am plecat spre Ochiul Beiului,






Iar de acolo, mai departe, spre Cascada Beușnița,








 Mai trebuia să dau de Viperă, și aveam lista închisă. Nu am dat de Viperă, am dat de Șarpele de alun, sau Șarpele lui Esculap, cel care se regăsește pe toiagul din simbolul medicinei. Și ptr. că e Șarpe medicinal... m-am sacrificat și l-am lăsat să mă muște! Câteva turiste au leșinat...





 Unii s-au repezit să mă fotografieze, cât mai eram în viață, să mă pună pe fesbuc. Dar m-am tratat la timp, și am scăpat, să moară Cici. M-am tratat cu Leurdă stropită cu urină de Zimbru. Bine, nu am găsit decât Leurda, că Zimbrul lipsea, dar s-au oferit prietenii să doneze lichidul...

 Iar la sfârșit, când credeam că Vipera e o cauză pierdută, ghiciți cine a mișcat în front? O VIPERĂ CU CORN - Vipera ammodytes. Traversa o cărare pe unde treceau mulți turiști, unii înarmați cu bețe, ptr. omorât Vipere. Am stâns-o în șapcă rapid, și am urcat cu ea pe un deal, adânc în pădure. Mi-a mulțumit, a stat la pozat ca o panseluță. Nici nu ne-a mușcat.











 Iar înainte de a pleca spre casă am fotografiat ceea ce mă feream să pozez, o femeie în vârstă, muncind un petec de pământ. Mi s-a rupt iar inima, mă înclin în fața unor oameni ca acesta! Mângâierea Pământului, bunica noastră uitată.













Comentarii

  1. Superb serpisorul cu ochii mici dar nu e cam periculos? Nu te vad prea bine...
    "Da nu ar fi mai bine să-ți iei tu un serviciu?"

    Clabuc si Vinetu e wildlife adevarat.
    Ce n-am inteles, care e treaba cu tortul? Sau ala il gustam in tabara din Macin?

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiind în fază terminală, am pofte, așa că trebuie să mă serviți cu ceea ce doresc... Că nu e omu mușcat în fiecare zi de șarpe! Ce naiba...

    RăspundețiȘtergere
  3. Haioase intamplari, multumesc pentru buna dispozitie creata! Vezi ca viperele din Dobrogea, Vipera ammodytes montandoni, desi e mai blanda decat suratele din Caras, are veninul cel mai puternic. Insa cele mai irascibile sunt cele Berus de prin toti muntii .. Spor la pofte!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vinetu' si motanu' fac toti banii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Rudaria, Beusnita, Ochiul Beului ... Frumoase amintiri ! Cascada m-a impresionat intr-un an ploios si acum m-am convins ca este minunata indiferent de nivelul hidrologic. Multumesc pentru ocazia de a le revedea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mircea, e jale mare.

    http://www.realitatea.net/rovana-plumb-explorarea-gazelor-de-sist-nu-prezinta-niciun-risc-in-privinta-protectiei-mediului_1170656.html?utm_source=Cub-Homepage&utm_medium=Clicks&utm_campaign=trkweb

    Dobrogea , incredibil a primit aviz de la ministrul mediului, sau mai bine zis de la ministrul distrugerii mediului , sa se inceapa explorarea gazelor de sist, proces care va dura minim 5 ani, dupa cum precizeaza acelasi ministru al distrugerii mediului.
    Adio ape subterane , adio sanatate , adio mediu.

    Doamne ajuta, Valeriu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu trebuie sa fim si noi ca in america? Nu isi doresc romanii sa fie ca americanii? Na ca vom avea si exploatari ( momentan vad ca doar explorari). La Buzau au inceput sa misune masinile de la explorari....

      Ștergere
  7. Incredibil. Foarte frumos povestit, foarte frumoase fotografii. Exceptional ca de obicei!

    RăspundețiȘtergere
  8. George Marchidan30 aprilie 2013 la 14:38

    Superbe şi fotografiile din Caraş. Le-am analizat, în special, pe cele trase cu D7100 pentru că îmi doresc această cameră foto. Am oscilat între D5200 şi D7100, dar, deşi amator (insă cu experienţă), m-am hotarât la noul rege DX, că prea l-ai laudat şi tu. Pe parcurs, poate ne mai oferi şi alte date despre el, având în vedere ca l-ai folosit deja într-o mulţime de ipostaze.

    RăspundețiȘtergere
  9. Great post, amazing photos:) Greetings

    RăspundețiȘtergere
  10. Recunosc ca e prima data cand "ma bag" in tufisuri da nu-mi pare rau deloc.
    La pozele cu matza , saraca de ea, era sa lesin de ras.
    Probabil ca dupa ce-ati plecat voi a si fugit de-acasa, biata de ea :)))
    Auzi, da...am o curiozitate? De ce te-ai lasat muscat de sarpe? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ptr. că nebunii de turiști vroiau să-l omoare, iar eu le-am spus că nu e veninos acela, și le-am arătat, sacrificându-mă!

      Ștergere
  11. Ma tot uit pe blogul tau Mircea. Blog descoperit recent, din pacate. Orice ai face si cum ai face, nu o faci ca atunci cand vorbesti despre Dobrogea ta. Cand te exprimi, fie prin cuvinte, fie prin imagini, despre EA, e ca si cum ne inviti la tine acasa.

    "În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul - iar apoi întreaga mea fiinţă - s-a întors de fiecare dată în Dobrogea la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă.

    Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătăroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goale în ţărână.

    Goe Bogza"

    A spus-o mai bine decat tine. Dar stiu ca el era Geo Bogza al cuvintelor iar tu esti Mircea Bezergheanu al imaginilor. Ceea ce faci tu pentru Dobrogea e nemaipomenit. Si tu iubesti, ca si el, si ca si mine, desi nu ma trag de pe meleaguri dobrogene, taramul asta.
    Te felicit pentru ceea ce faci, te urmaresc de multa vreme, de pe vremurile BadOrGood :) si poate, candva, vom sta la un pahar de vorba.
    Stima, Razvan.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este. Nu ai cum să nu rămâi iremediabil îndrăgostit de Dobrogea, după ce o atingi cu privirea. Trebuie să ai păr pe inimă, și apă distilată în loc de sânge, să nu te fascineze Dobrogea! Întrebă-i numai pe cei care vin în taberele mele foto din Dobrogea...

      Ștergere
    2. Titi Petre, alias Ciby10 ianuarie 2016 la 13:17

      Eee, uite ca eu am avut si par pe inima si apa distilata in sange! Si-n '86 am fost sa fac armata la Mangalia si tot m-a fascinat! Si mai tarziu Delta cea inospitaliera, cea cu tantari, cu lipitori, cu serpi si toate cele rele! Si n-am rezistat sa trec cel putin o data pe an pe acolo!
      Acum nu stiu daca mai am par pe inima sau apa distilata in sange, ca parca orice as face si orice as vedea, trebuie sa le compar cu tinutul magic, cu Dobrogea ce m-a fascinat si nu pot sa recunosc,ca niciuna din frumusetile vazute nu a facut fata testului.
      Cand am citit motto-ul blogului tau, Mircea, am simtit o satisfactie enorma, o usurare: cineva spusese in cuvinte ceea ce eu simteam!
      Tine-o tot asa!

      PS:
      Vad ca tu nu ai avut nimic de la muscatura sarpelui, dar pe el l-a mai verificat cineva?

      Ștergere
  12. Cele macro cu insecte, serpi si alte miscatoare, m-au incantat ca de obicei! :) Faina ieseala.

    RăspundețiȘtergere
  13. Faina treaba cu vipera salvata, insa sarpele lui Esculap e doar sarpele lui Esculap, nu de alun.

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu ce obiectiv si camera sunt facute cele cu femeia de pe camp?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…