În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

  Ma trezeste un amic cu noaptea-n cap si-mi spune: Mircea, sa moara Cici, mi-am tras D3!   Eu: cine sa moara?   El: Nu conteaza, mi-am luat un D3! Ca al tau!   Eu: Asa, siii? aaa, felicitari si sa-l stapanesti sanatos!   El:  Vreau sa vin pe la tine sa ma inveti sa fac poze! Cam ca tine! HA HA HA!   Eu: Cad inapoi in perna, dau ochii pe spate si-l intreb daca a citit manualul la camera, ca nu se poate face nimic cu aparatul ala daca nu stii sa-l strunesti.   El: Da-l drak de manual, tu sa-mi arati cateva butoane, ca e mai complicat ca Windows-ul aparatul asta! N-am timp de citit manualul, nu ai vazut cate pagini are? 500!!!   L-am refuzat politicos, trebuie sa plec oricum din localitate cateva zile si nu am cum sa-l ajut, iar el ofuscat imi spune ca se duce la Cornel sa-i arate, ca el l-a ajutat mereu...  Bine, Cornel e canonist, are 5D si nu stiu cum o sa-l ajute. Iar artist nu te face nimeni, nici macar o facultate, aia doar poate sa certifice asta. Cornel: mult succes!!

  Una din intrebarile cretine primite pe galeriile si forumurile romanesti de fotografie suna cam asa: "Aaa, o stiu pe asta, mai noi nu ai?" Ilustreaza perfect consumismul actual. Totul se perimeaza rapid, trebuie schimbat chiar daca mai functioneaza, chiar daca nu l-ai folosit. Uzura morala arunca la gunoi tone de produse fara cusur. Ultimul model nu aveti?  De parca fotografiile realizate de mine acum multi ani nu ma mai reprezinta, nu au o parte din sufletul meu in ele  Cu cat e mai nou cu atat e mai bun? Chiar asa? Aici sunt pierdut: nu mai inteleg nimic chiar daca multi considera ca fac o fotografie prea comerciala iar aia care folosesc imagini comerciale mi-au reprosat ca le fac prea "artistice"  Dumnezeule mare, cine sa-i mai inteleaga?   Eu doar ma bucur de viata, si vreau sa se vada in imaginile mele, ca multi asociaza zimbetele din unele fotografii cu fotografia comercia

  Ma ingrozesc atunci cand vad ca studiul aprofundat al principiilor ce definesc arta este desconsiderat de noul val de "artisti" fotografi. Ma lovesc in schimb de sabloane, tipare prost interpretate si aplicate, folosite doar ptr. a masca gaurile din pregatirea acestor "artisti".   Primul tipar: Alb/negru este arta frate! Culoarea... e Cah! Parerea mea e alta, de aceea veti gasi putine lucrari alb/negru la mine in galerie.   De cele mai multe ori fixul unora ascunde tocmai o slabiciune a lor, incapacitatea de a intelege culoarea si de a o reproduce corect. Culoarea poate fi folosita in compozitia cadrului, asa cum folosim forma.   Sunt nenumarati cei care transforma imediat un cadru dintr-o serie color intr-o poza alb/negru si posteaza seria cu un amestec fara noima de cadre color si alb/negru. Vedeti portofoliile fotografilor de nunta si o sa intelegeti despre ce vorbesc. Problema la acele poze este faptul ca au iesit asa prost in culori i