Nu fotografiez păsările, fotografiez zborul, visul...
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgENmnMs6MJAfDw3Fpe88Cj04rZvmJaHulwKLbDNTaVAWU_S40hMhKpzRTYJ11tqPI75p7NXx_Qu5jiytrcm-WA37ec5RpBCZGFCCbA2IOfOiYUnpCyusGyaSQ1nVOPWbAZC29E0qhJHNE/s1600/Greci+15_12_13_001.jpg)
Întâmplător am dat peste discuțiile unora vis a vis de ceea ce fac eu. Problema lor era să stabilească cât de bun aș fi, iar concluzia era că m-am dus la vale. Cică făceam portrete mai bune înainte, dar de când am trecut la păsărici... Și nu pot să-i contrazic, de fapt nici nu vreau. Fiecare e dator să evolueze, așa cum poate, cum a fost hărăzit. Portretul uman este frumos, expresiv, dar tot mai artificial realizat, momente care le-am crezut instantanee s-au dovedit a fi puneri în scenă. Ptr. că omul minte. Minte ptr. succes. Am trecut la următoarea etapă, unde nimic nu mai este sub control, iar puritatea este nealterată. Viața sălbatică - wild life. Aici regăsești libertatea și puritatea. Aici am găsit satisfacții, aici am plâns sincer, când am cucerit o luptă cu imposibilul! Nu am plâns niciodată fotografiind o pițipoancă dată cu toate chimicalele, să apară bine pe coperta unei reviste. Așa că, de atunci, am început să fotografiez totul