În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

 Întâmplător am dat peste discuțiile unora vis a vis de ceea ce fac eu. Problema lor era să stabilească cât de bun aș fi, iar concluzia era că m-am dus la vale. Cică făceam portrete mai bune înainte, dar de când am trecut la păsărici...  Și nu pot să-i contrazic, de fapt nici nu vreau. Fiecare e dator să evolueze, așa cum poate, cum a fost hărăzit. Portretul uman este frumos, expresiv, dar tot mai artificial realizat, momente care le-am crezut instantanee s-au dovedit a fi puneri în scenă. Ptr. că omul minte. Minte ptr. succes.  Am trecut la următoarea etapă, unde nimic nu mai este sub control, iar puritatea este nealterată. Viața sălbatică - wild life. Aici regăsești libertatea și puritatea. Aici am găsit satisfacții, aici am plâns sincer, când am cucerit o luptă cu imposibilul! Nu am plâns niciodată fotografiind o pițipoancă dată cu toate chimicalele, să apară bine pe coperta unei reviste.   Așa că, de atunci, am început să...

   Atunci când simt că pierd calea, atunci când devine mai greu să ridic brațele, să lupt, să mă mai apăr, plec într-o călătorie, căutându-L pe Dumnezeu. Îl privesc în ochi, și aștept să-mi redea puterea ptr. a recuceri liniștea. Și vine, atât de Simplu, de Cald, de Frumos! Luminând cărări neștiute...  Și nimeni nu a spus-o mai bine decât   Rudyard Kipling în poezia            Fă-ți timp, În trecerea grabită prin lume către veci, Fă-ți timp, măcar o clipa, să vezi pe unde treci! Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzînd Fă-ți timp să poți, cu milă, să te alini oricind! Fă-ți timp pentru-adevaruri și adîncimi de vis, Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis! Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculti lânga izvor, Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor! Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi, Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci! Fă-ți ...

 Și mi-am dat seam că singurul mod în care pot să o ajut pe Mama Geea, sau Mama Gaia, sau Mama Pământ, este acela prin care ași reuși să fac oamenii să o iubească. Ptr că au uitat-o, și cred acum că sunt orfani, un rod al evoluției de la maimuță la Hommo sapiens sapiens. Singurul mod prin care puteam atrage atenția că exista ceva magic, dincolo de orizontul carierei lor, era acela de a folosi armele tehologiei care a șters-o din memoria colectivă, ptr a o readuce în prim plan. Frumoasă, sălbatică, discretă și iubitoare deopotrivă ptr cel urât cât și ptr cel frumos, ptr cel puternic sau ptr cel slab.  Unii sunt totuși atât de prinși încât a trebuit să strig tare, fotografic vorbind. Și am strigat, cu povești care apăreau de acolo de unde nu te așteptai  M-am așezat în praful drumului și am așteptat să se întâmple. Și s-a întâmplat. S-a întâmpalt să văd un Stârc cum cade ca o scândură în apă. Cum frate să cazi ca bradul și să ieși cu peștele înfipt î...