În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

   Există o Taină. Oamenii de știință au numit-o Legea conservării energiei. Cei care au avut legături cu școala știu despre ce vorbesc. Ei bine, taina asta cuprinde în ea totul, explicând de fapt că viața nu se oprește, așa cum am fost mințiți, odată cu moartea corpului fizic. Bine, este un subiect sensibil ptr. unii, iar postarea mea nu se referă de fapt la asta. Nu toți oamenii se pot rupe instantaneu de materialism, acceptând ceva ce nu înțeleg, iar eu nu voi judeca asta, ptr. că nu am acest drept.  Și revin la partea din Taină pe care vreau să o discut, atât cât pot eu înțelege fenomenul.  Chiar dacă o parte din oameni și-au pierdut interesul ptr. moștenirea ce vine de la înaintași, în anumite domenii care presupun efort și mai ales riscuri mari oamenii încă respectă niște cutume. Cei care nu au muncit în acele domenii pot râde acum, e liber la asta - mai ales de după tastatură, dar cei implicați au constatat că nu pot desfășura o activitate dacă nu oferă o compensar

  Ziua fotografiei. Devenită ocazie în care fiecare spune chestii cât mai profunde despre legătura lui intrisecă cu Arta și lumina și conceptu... un fel de hipstereală metafizică generată de odihnă. Am vrut să intru în joc, articulând și eu ceva cleios, dar... nu se leagă frate! De fapt, ptr. mine fotografia este un fel de ruletă rusească, o invitație la bărbăție, așa cum spunea Mircea Eliade. Din cauza ei mi-a stat inima de câteva ori, de-am repornit-o cu un pic de ajutor, renăscând, iar și iar. M-a împins la limita aia în care trebuie să faci alegeri instant, bazat pe instict dar nu pe frică. Mi-a dat forța să iubesc iarna Dobrogei atunci când toți o urau. Să trec prin nopți cumplite în care eram deja nevoit să lupt ptr. supraviețuire. Să înfrunt oameni care mă doreau mort, doar ptr. că eram în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Să suport invidia unora, ascunși mereu în anonimat, frustrați probabil de rezultatele mele, dar incapabili de un efort minim care să-i a

 Prima mea întrebare - ați dus vechiul D810 la limită și ați constatat că aparatul nu mai face față capacităților și cunoștințelor voastre? Nu mai are el cea mai mare plajă dinamică, nu mai are calitatea detaliilor așa cum aveți voi nevoie? Serios? Pot să văd și eu lucrările voastre din care să deduc faptul că vă limitează scula? Pot?  Să fim înțeleși, articolul nu este unul scris din frustrare - dacă aparatul Nikon D850 va fi grozav eu voi fi unul dintre cumpărători, deoarece am de gând să iau 2 bijuterii optice de la Sigma, anume 135/1,8 și 14/1,8. Daaaar... citiți și judecați singuri.  Articolul este scris ptr a-i ajuta pe cei care încă nu realizează ce presupune achiziția unui aparat de peste 40 Mpix, de la orice marcă ar fi acesta.  Hai să ne așezăm și să gândim la rece.  Se știe că Nikon a tot schimbat algoritmul de focalizare chiar prin diversele update-uri de firmware. Iar utilizatorii au constatat că obiectivele lor Sigma nu mai focalizează corect... V-ați prins, produ

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing! I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw