În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

...în fotografie toate elementele și detaliile sunt importante, până la un anumit punct. Dar dacă nu vei reuși să creezi un simbol... mai bine te apuci de tâmplărie, să faci scaune ptr cei care muncesc câmpul să-ți asigure mâncarea... Iar primul meu simbol fotografic a fost Copacul. Povestea lui o știți toți. Și Dobrogea o știți, datorită lui. Fotografia asta nu este un simbol, dar povestește nebunia mea de sări asumat în gol, trecând de la un sistem "bazat" la ceva oarecum desconsiderat, trecut la categoria "jucărie". Vă promit un spectacol pe cinste. Dincolo de orice argumente tehnice invocate de o parte și de alta, stă Sufletul, iar ăsta nu poate fi descoperit făcând pixel peeping! A vorbi în noaptea aia cu Galaxie, care va să vină la Copac despre parametri și caracteristici tehnice, este ca și cum ai pune o capră să behăie pe scena Operei din Milano.  Îmi cer iertare ptr comparație, tuturor Caprelor autentice.  Tot mentorul îmi

  Plătesc un preț prea mic, pentru a primi acceptarea. Când Dobrogea te ia la sânul ei, poți fi apa dintr-o cascadă, aburul în care se ascund umbrele nopții, furtuna generată de aripa unui fluture miiic, mic de tot. Încetezi să te mai întrebi De ce?!!! Doar ești, ești ce vrei tu omule.               " De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării                         Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta" Iar dimineață primesc de la un prieten următoarea întrebare:   " Stau de ceva vreme singur in noapte si iti citesc posturile. Ma sperii ca dracu. Esti un soldatoi al dracului de crancen, rezistent si dur, care mascheaza un suflet bun. Pari burlesc si spectaculos. Socant. Cine te urmeaza nu face fata decat daca te urmeaza orbeste si in tacere, cacandu-se pe ea de moarte si nemaigandind la soarta sau la viitor. Cum rezisti pe campuri toata ziua, schimband aparaturi de miliarde ca pe ciorapi si supravietu