În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

    Aproape înfrânt, mai găsesc un strop de putere să ridic aparatul ptr a transforma Clipa în Eternitate. Clipele sunt aceleași, dar apariția Observatorului va transforma Unda în Particulă. Un pic de teorie cuantică se derulează sub ochii mei. Timpul dispare, mai exact se transformă în ceva palpabil, pe care pot aluneca înainte sau înapoi... ...sunt peste tot, dar nicăieri de găsit, toate deodată dar niciodată complet...  ...plutesc, visez, trăiesc, mă transform și devin nimic, parte din marele întreg nevăzut, necrezut, negăsit.    Pădurea în care rătăceam, căutând-o și negăsind-o, era prea mare ptr, ca ochii mei să o poate vedea, prea încâlcită ptr. ca mintea mea să o înțeleagă. O furnică rătăcită în blana unui Leu, încercând să descopere, să înțeleagă și să descrie și să îmblânzească Leul...   Ptr. imaginile astea am fost atacat, judecat, condamnat. Când au făcut-o cei care nu mă cunoșteau m-am înfuriat, pierzându-mi controlul, dovedind cât sunt de slab

  Am ajuns noaptea la Sfatul bătrânilor, în Pricopan. Le-am ascultat liniștea în care Vorbeau. apoi le-am urmat sfaturile, m-am dus la Marginea Dobrogei, am închis ochii, m-am ridicat pe vârfuri, am întins aripile șiii... Am Zburat!  Am zburat peste vechiul pământ, unde este mormântul primului Om. Iar când am auzit cântecul... m-am așezat și am ascultat cu ochii... Plin de zâne, plin!   Visul este cel mai real lucru din tot ce există, ptr. că Sufletul nostru crează realitatea și nu invers. Nu lumea asta a creat ființa noastră, ci ființa însăși a creat și a ales să se întrupeze într-un spațiu mult prea limitat. tâlharii au simțit oportunitatea, și ne-au înlănțuit, iar noi am încetat să visăm și să trăind Libertatea.

  Începe... A câta oară oare?...   Dorm la Copac, nici nu mai știu când sunt în vis și când sunt în realitate.  E un moment în care ceața se ridică, iar Barca mă lasă pe un mal...  ...pășesc și simt imediat mirosul de mentă sălbatică. E clar, sunt în Dobrogea. Doar aici roua e parfumată cu cimbrișor și mentă, doar aici mai poți vedea crâmpeie din valurile de Colilie ce unduiau altădată peste câmpii ondulate. Doar aici poți închide ochii, spunând - Sunt treaz și doar aici poți deschide ochii spunând - Acum Visez!  Mă așez la marginea unui drum. Și privesc.  Trec Păsările. De fapt nu trec... redau ținutului acestuia vechi suflarea Vieții. Cuvântul care a fost, este și va fi, în vecii vecilor!  Zbor...  ...zbor, trecând de granița conveniențelor așazisei civilizații umane, zbor acolo unde nu există constrângeri generate de lăcomie, neputință sau orgoliu. Miroase a mentă... și cimbrișor... atât de