În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

 Așa cum vă mai spuneam, Dobrogea trebuie trăită! Nu o descoperi într-o fotografie, sau pe autostradă, în drum spre Mamaia. Ai nevoie de zile și nopți, să te înece cu praful ei, să te îmbete cu mirosul ei inconfundabil de mentă și cimbrișor, amestecate în aerul sărat și umed, să te ardă cu soarele pe care nu l-am văzut nicăieri așa. Anul acesta am stat mult la marginea Dobrogei, am umblat de jur împrejur, bucurându-mă de fiecare răsărit, de fiecare apus, de fiecare zi, de fiecare noapte  Trădătorii de la București au vândut-o deja, ptr. o mână de bani și ptr. o protecție efemeră în fața celor care murmură surd, acumulând furie. Unii vor lua banii și vor pleca, nouă ne va rămâne  otrava ptr. totdeauna.  Așa că mă mai bucur cât pot de viață. De Viața din Dobrogea  Iar după ce ne vor fi luat tot, după ce vor fi otrăvit tot, să nu vă aud că e un mare frig în viața voastră! ...

 Asist la discuții despre fotografia de portret, despre emoție, mesaj, idee, terminând de multe ori cu latura tehnică. Despre asta am timp acum să vă spun câteva impresii, informații care s-au acumulat de-a lungul timpului, în drumul meu prin fotografie.  Nu sunt adeptul fotografiilor, portretelor în special, realizate după scenarii. Văd tot mai des poze care ilustrează așa zise întâmplări spontane, dar care sunt situații create cap coadă sau doar provocate. Adică, pui baba să facă aia, copilul aia, capra aia. Le sincronizezi cu o comanda verbală și declanșezi la acea comandă. Cei care nu au fost acolo vor crede că ai ochi și spirit de observație. Tu ai trișat. dar taci mort în păpușoi.  Așa că am căutat să prind spontaneitatea în fotografiile mele, iar fotografia de wild life a fost cea mai bună școală. Acolo e mai greu să faci scenarii.  Am fost prin Vamă, unde se desfășura un eveniment foto anual, și am asistat la genul acela de fotografie de care vorbeam. A...

 Nici nu am ajuns acasă, după povestea cu plăcinta de la Hagieni, că iar mi s-a făcut poftă. Când am aflat că și Edy Shneider a ajuns în Vamă, m-am urcat în mașină, cu direcția sud. În Vamă m-am așezat în mijlocul drumului, pe jos, și am început să fotografiez trecătorii. Mi s-au alăturat  câțiva, printre care Bogdan Șerbănescu, Adi Moisa și Ionel Onofraș. Spectacolul a fost așa bun, că au venit jandarmi să ne vadă. Au plecat emoționați. Aveam scule mai mari! Adi trăgea cu Nikon 800/5,6E, Bogdan cu un 200-400/4VR iar eu cu un mic 200/2VR. Magic obiectiv! Tocmai a fost testat în niște laboratoare optice reputate, iar verdictul - Cel mai sharp obiectiv testat vreodată! Eu ce să mai zic, recunosc, așa este Și uite așa am cunoscut 2 fete superbe, pe care le-aș invita la  workshop-urile mele de fotografie. Următoarele portrete cu Andreea sunt realizate cu ultimul teleobiectiv, Nikon 800/5,6E  Iar acesta cu Nikon 200/2VR ...