Aparatul meu...
![Imagine](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZHShwwUSGs_SYkPVmR8KQnUZOB57eEVurQ9wkD3KD2aDX12hzc07OeeObVWXbRC5nIoP5bMjQSTEpfo8u1f4RLlND1JnYowJq7RJJpYPhxLG29Fc7cq7KoVefF7DtF8JA8BmkCV2rN0s/s640/Nikon+D3-113.jpg)
Vechiul meu aparat foto, îți multumesc! M-ai dus acolo unde nici nu aș fi visat să ajung, mi-ai arătat unde sunt prietenii, unde sunt dușmanii, mi-ai arătat că pot să duc mai mult, și mai mult, mi-ai arătat că sunt slab, atunci când, în aroganța mea, credeam că sunt tare. Mi-ai arătat un drum, invizibil celorlalți, mi-ai demonstrat că Frumusețea poate să ne salveze, așa cum spunea un Maestru al vorbelor. Mi-ai dat putere vocii, atunci când șopteam despre Dobrogea... M-ai eliberat, făcându-i și pe alții să-și dorească asta... M-ai pregătit să îndur durerea, frigul căldura și foamea... Iar parte din viața mea am văzut-o prin tine. Când a fost ceva frumos, ai păstrat ptr noi Timpul, când a fost ceva ce m-a făcut să clipesc de frică, nu ai ezitat, când am avut nevoie să mă întorc în timp, mi-ai dat coordonatele Timpului. Ca o mașină a timpului. Mulțumesc ptr ceea ce ai făcut din mine. Datorită ție pot acum să zbor. Mulțumesc.