În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

  Învăț. Privesc și realizez câte drame mărunte compun tabloul unui univers ce renaște, după un ciclu complet. Viața mea, o frunză, o pasăre, un anotimp, apa dintr-o fântână, un munte, un nor... toate sunt datoare să se manifeste ptr a ne părăsi apoi, eliberând scena pe care forța renașterilor va ține un nou spectacol - de la apariția următorului ghiocel la o supernova.  În încercarea de a-mi trăi viața mi-am asumat toate senzațiile care vin la pachet, adică nu m-am ferit să provoc soarta, suportând pierderile la fel cum am primit câștigurile. Și am 2-3 renașteri la activ, numai viața asta... Am dat frica afară din curte, amuzându-mă apoi, atunci când cineva incerca să mă priponească de câte un gard, ca pe o mârțoagă docilă. Nu a contat că gardul era galben auriu...  Iar gardul nu a înțeles că eu nu eram mârțoaga dorită...   Știu că libertatea se plătește scump, dar scump nu înseamnă și valoros. Uneori suporți prețul, pierzând multe, dar nu valoarea. Care este, manelistic vor

   Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?" La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!   Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportam