Se apropie dezghețul... începe spectacolul!!!

Învăț. Privesc și realizez câte drame mărunte compun tabloul unui univers ce renaște, după un ciclu complet. Viața mea, o frunză, o pasăre, un anotimp, apa dintr-o fântână, un munte, un nor... toate sunt datoare să se manifeste ptr a ne părăsi apoi, eliberând scena pe care forța renașterilor va ține un nou spectacol - de la apariția următorului ghiocel la o supernova. În încercarea de a-mi trăi viața mi-am asumat toate senzațiile care vin la pachet, adică nu m-am ferit să provoc soarta, suportând pierderile la fel cum am primit câștigurile. Și am 2-3 renașteri la activ, numai viața asta... Am dat frica afară din curte, amuzându-mă apoi, atunci când cineva incerca să mă priponească de câte un gard, ca pe o mârțoagă docilă. Nu a contat că gardul era galben auriu... Iar gardul nu a înțeles că eu nu eram mârțoaga dorită... Știu că libertatea se plătește scump, dar scump nu înseamnă și valoros. Uneori suporți prețul, pierzând multe, dar nu valoarea. Care este, manelistic vor