În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

  Parches, o mica asezare uitata de timp, in care am petrecut multe zile si nopti, si unde, inevitabil, m-am imprietenit cu copii din zona. E locul unde  a  incoltit dragostea mea ptr. Dobrogea. Cred ca ati observat faptul ca evit sa fotografiez "Uamenii Deltei", deoarece consider o falsificare prezentarea in mod idilic a personajelor umane care populeaza samavolnic Delta Dunarii. Daca cineva ar face asta la modul sincer, ar trebui sa ne arate brutalitatea si ignoranta care domneste in satele "traditionale". Furtul si betiile, urmate de agresarea femeilor din dotare, constitue o indeletnicire generala, considerata normala. Cea mai mare greseala pe care o puteti face, dupa ce intrati in Delta Dunarii, este aceea de a va increde in ceea ce va spune un localnic interesat sa va fie ghid. Chestia a fost adoptata instantaneu si de cei care fac "pseudoghidareala" si care va pot aburii ca va vor arata locurile unde veti putea face fotografii la pasari. E adeva

  Inca o tura de cateva zile, in conditiile specifice Dobrogei: caldura, praf si o frumusete delicata, greu sa o descrii in cuvinte;     Secara a crescut, si se va coace in curand, numai buna ptr. portretele mele...  Prima oprire am facut-o la Cheile Dobrogei, unde am stat 2 zile, nereusind sa surprindem nici 1% din ce ofera acel loc;  mai ales daca ma refer la pasarile ce pot fi vazute acolo, unele premiere absolute ptr. mine, asa cum ar fi acest Pietrar sumbru - Oenanthe lugens:  sau aceasta Acvila mica - Hieraaetus pennatus: ori acest Serpar - Circaetus gallicus: dar captura cea mai spectaculoasa fiind chiar Acvila mica - Hieraaetus pennatus in penaj cafeniu:  Activitatea mea a fost supravegheata atent de un Serpar cocotat intr-un copac:   Iar spre seara am hotarat sa mergem pana la Cetatea Enisala, care ne-a intampinat cu un apus de soare superb:  A doua zi dimineata