În Tufișuri - cu Mircea Bezergheanu

 Iată că am reușit să fotografiez ceva ce foarte puțini oameni au avut ocazia să vadă pe viu, în natură. De fapt pândeam niște corcodei mari care stăteau la mare distanță, când nu știu cum s-a făcut că au început să se agite chiar lângă mine zeci de albine. Așa m-am trezit că trag instinctiv, ca un prădător ce reacționează la mișcarea victimei, târăndu-mă mai aproape de acțiune. Știu doar că, la un moment date, eram cu ambele coate într-o balegă... dar și aia era semiuscată...  Tocmai asistam, uimit de norocul care m-a lovit și indiferent la pericolul la care mă expuneam, la împerecherea unei specii de albine solitare, sălbatice, Albina cu pantaloni mai exact. Ca orice albine sălbatice pot reacționa extrem de agresiv atunci când sunt deranjate. Și, evident, nu aveam nici o protecție. Mă bazam doar pe încrederea că nu le voi deranja, că nu vor simți nici o amenințare din partea mea. Inițial am încercat să le fotografiez/filmez cu un obiectiv macro de 30 mm de la Olympus, dar mi-am d

  Am ajuns noaptea la Sfatul bătrânilor, în Pricopan. Le-am ascultat liniștea în care Vorbeau. apoi le-am urmat sfaturile, m-am dus la Marginea Dobrogei, am închis ochii, m-am ridicat pe vârfuri, am întins aripile șiii... Am Zburat!  Am zburat peste vechiul pământ, unde este mormântul primului Om. Iar când am auzit cântecul... m-am așezat și am ascultat cu ochii... Plin de zâne, plin!   Visul este cel mai real lucru din tot ce există, ptr. că Sufletul nostru crează realitatea și nu invers. Nu lumea asta a creat ființa noastră, ci ființa însăși a creat și a ales să se întrupeze într-un spațiu mult prea limitat. tâlharii au simțit oportunitatea, și ne-au înlănțuit, iar noi am încetat să visăm și să trăind Libertatea.

  După ce am ajuns la saturație cu turele foto am zis că e momentul să ies de capul meu, singur. Să nu mai aud - Mircea, azi ce facem? Mircea mai stăm mult aici? Cred că anul acesta mi-a pus capac.  Așa că am luat drumul Dobrogei.  Se anunțau ceva Furtuni, spre disperarea consumatorului de Vamă Veche și spre bucuria mea. Și dus am fost. Chestia interesantă este faptul că la nici 30 de km de Voma Veche dai de o altă lume. din toate punctele de vedere. Începând cu apa, culoarea ei și terminând cu malul stâncos. Să mai spun că aici am spațiul și liniștea la care nici nu pot visa în Voma veche? Nu vă mai spu, vă las doar să priviți...   Iar când vine Noaptea, ei bine, abia atunci ies cu adevărat la fotografiat. Și mulți nu înțeleg cum pot  să zic că fotografiez noaptea... Adică ce fotografiez? că nu e lumină!... Vă zic, atunci când nu e lumină mai e cum mai e, dar când vine Furtun