Albinele cu pantaloni prinse în fundu gol.


 Iată că am reușit să fotografiez ceva ce foarte puțini oameni au avut ocazia să vadă pe viu, în natură. De fapt pândeam niște corcodei mari care stăteau la mare distanță, când nu știu cum s-a făcut că au început să se agite chiar lângă mine zeci de albine. Așa m-am trezit că trag instinctiv, ca un prădător ce reacționează la mișcarea victimei, târăndu-mă mai aproape de acțiune. Știu doar că, la un moment date, eram cu ambele coate într-o balegă... dar și aia era semiuscată...
 Tocmai asistam, uimit de norocul care m-a lovit și indiferent la pericolul la care mă expuneam, la împerecherea unei specii de albine solitare, sălbatice, Albina cu pantaloni mai exact. Ca orice albine sălbatice pot reacționa extrem de agresiv atunci când sunt deranjate. Și, evident, nu aveam nici o protecție. Mă bazam doar pe încrederea că nu le voi deranja, că nu vor simți nici o amenințare din partea mea. Inițial am încercat să le fotografiez/filmez cu un obiectiv macro de 30 mm de la Olympus, dar mi-am dat seama că nu este înțelept. Am apelat la artileria grea, am pus pe aparat combinația Olympus 300/4 + TC1,4x, având astfel o încadrare echivalentă unui teleobiectiv de 840 mm pe un aparat full frame. Doar că aveam distanța minimă de fotografiere la 1,4 metri - față de 6 metri la FF - precum și o greutate ce-mi permitea să jonglez cu aparatul ținându-l în 2 degete. Asta era doar un vis umed pe vremea când trăgeam cu Canon sau Nikon. Iar stabilizarea din aparat mi-a permis să fac filmări de care nu știu dacă voi mai avea parte în viața asta.
 La un moment dat, în mijlocul acțiunii, a apărut o turmă de oi iar ciobanul s-a apropiat nedumerit să vadă de ce stau pe jos, dând din picioare ptr a mă poziționa în fel și chip.
 Îl aud spunând - Aloo, domnu, ați pățit ceva?
Eu - Nu, doar că filmez niște albine sălbatice. vrei să vii să le vazi cum se babardesc?
Ciobanul - Aoleu Nuuuu, NUUUU, că alea mușcă ca dracu!!! M-a mușcat anul trecut una de ureche de m-am umflat și mi s-au făcut ochii mari, da mari de tot, cam ca la melc! două zile am stat cu ochii mari de fugeau și oile de mine, de nici nu le puteam mulge.
 În acel moment, din cauza râsului mi-a alunecat bărbia din palmă iar atractia gravitațională m-a basculat cu capul în baligă... Noroc că era un pic uscată...










După ce am mai petrecut acolo 2-3 ore - potente ale naibi astea mici - am zis că mă pot declara satisfăcut de ieșire și pot pleca acasă și fără corcodei. Da ți-ai găsit, când să mă ridic hop că mă trezesc cu un corcodel mare chiar lângă mal, pescuind. L-am executat la foc automat, încheind astfel și sezonul 2 din poveste în aceiași zi.


Când am dat iar să plec am dat nas în nas cu sezonul 3 - Natrix pletosus pericullosus. adică un amețit de șarpe care s-a încurcat în mătasea broaștei, a ieșit din apă cu plantele alea acvatice lipite de cap, acestea s-au uscat rapid și i-au realizat astfel cagula perfect bio. L-am fotografiat pe toate părțile apoi i-am smuls cagula de pe cap - este filmulețul postat pe fesbuc - și l-am eliberat. Rânjeam cu gura până la urechi, stiți voi, fața aia când zâmbești ca tâmpitu...




Am mai zis o dată - Gata frate, hai acasă!
Iar când să urc în mașină, mi s-a descărcat întâmplător - evident - aparatul pe rafală și am prins o serie față-verso-stânga-dreapta cu un alt subiect, ptr. că aveam și cardul adecvat, cu spațiu liber pe el. Dar subiectu era mic și nu se pune. Se numește Xanthogramma pedissequum. Cum mă să ai astfel de nume!!!





Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Portret cu Rupicapra - Am mers de m-a luat dracu'