Poveste cu Pelicani. Cum e cu instinctul.

 

 Am fost la ARBDD, să-mi iau noile permise de acces și fotografiere, ptr Dobrogea.  M-am întâlnit și cu trupa de șoc pregătită de Mihai Baciu, ptr o tură la Mila 23. Aproape că m-au convins să iau parte la aventura lor, dar instinctul îmi spunea să-mi vad de drumul meu. Așa că mi-am văzut, plecând spre o baltă, undeva lângă Tulcea. La prima vedere, pustiu. Din experiență, știam că realitatea e alta. Căutam un cuib de Călifar roșu, specie rară, extrem de greu de fotografiat, dovadă ca nu prea sunt fotografii cu ei în natură, realizate în România. Am găsit rapid un exemplar, dar nu m-am apropiat, știam locul cuibului, așa că nu l-am deranjat, urmează să aloc o ieșire special ptr. ei.

   Ca o paranteză, am auzit Corcodei cu gât roșu, după mulți ani de absență a lor din locul acesta...
   Am plecat mai departe, am găsit niște Corcodei mari pescuind. Când m-am așezat lângă baltă am văzut că păsările veneau aproape de mine, dar un papuc pierdut mi-a mutat nasul din loc, așa că m-am deplasat puțin față de locul ăla. Surprize, nu mai venea nici o păsărică...
  Am revenit la poziția inițială, sub acoperirea mirosului. Succes deplin!

 Au venit să mă vadă o grămadă de păsărici

 La un moment dat, am observat pe cer un grup mare de pelicani. M-au survolat, trecând spre Sud

 M-am gândit imediat că ar fi interesant să-i urmăresc. Până să strâng sculele, am primit vizita unui mic ciobanaș. A făcut inspecția aparatului, apoi i-am dat o cutie cu biscuiți, dar aceștia au fost mâncați aproape toți de o căpriță, preferata lui

 După ce am scăpat de cerșetoarea aia mucoasă, am plecat spre sud. Căutând Pelicani. Lângă o baltă am găsit unul. Singur. L-am întrebat unde sunt restul. Încolo, mi-a răspuns Pelicanul.

A mers în direcția indicată, iar pe drum am dat de preferatul meu, Ivan Pescarul - Kingfisher

 Apoi am găsit alte ”găini”

 Iar la un moment dat am văzut și Lopătari, mi-am schimbat direcția, după ei

 Am găsit locul unde s-au retras. erau extrem de mulțumiți, de locul pe care l-au găsit. Vorbeau între ei -
 ”Auzi, unde o fi tembelul ăla de Pelican, care ne-a bătut la cap ieri, toată ziua?
  Răspuns - Cred că l-am auzit undeva încolo, spre dreapta!

Pelicanul venind tiptil din spate - Iiiiiihaaaaaaa, v-am găsit Lopăăătaaaaarilor!!!!

După care, Pelicanul a chemat pe toată lumea...
Lopătarii - Huh?1!$%#@&^&^%(*

Frate, hai să ne cărăm, aici nu avem nici o șansă!

 Iar locul a fost luat în stăpânire de Pelicani

 Am stat cu ei, până seara, târziu

 După care am plecat, să dorm la Cetatea Enisala, să prind răsăritul acolo

 Dimineața m-a găsit pregătit. Am asistat la încă o minune!

 M-am dus iar să-mi găsesc Pelicanii,

 

Erau sute, si tot mai soseau alții și alții

Nebunie totală, unii dormeau,

alții dansau - ”Să te învăț Tango, dragă!”

Unii se ciufuleau

Ceva mai încolo, altul făcea pe Instructorul de Pilates

Iar doi dintre ei încercau să se facă nevăzuți...

”Oare ne privește cineva?”

Unul inspecta sacoșa altuia,

iar cineva țipa - Am învins, am înviiiiins!!!!

 Majoritatea erau indiferenți...

Frenezia a început cu  strigătul  - MÂNCAAAAREEEEEEE!!!!!!

Iar ăsta, trezit din somn, buimac, a început să alerge instinctiv spre baltă, fără să realizeze ca pământul s-a terminat...

S-a înfipt într-o gramadă ce-și disputa un Crap de câteva kilograme

Am fotografiat de mi-au sărit obturatoarele, pe ploaie, pe vânt, pe soare...

Tot timpul monitorizat din tufiș...

Seara se apropia cu furtună, am plecat spre casă fericit. La bac, Dunărea dădea peste mal...