Pagini

luni, 19 septembrie 2011

Misiuni, misiuni...



  Primesc tot mai multe mesaje de la persoane care doresc sa ma cunoasca, sa stie mai multe despre mine, ce fac, cum fac, de ce fac. O sa va dezamagesc pe toti, nu e mare lucru de spus despre mine, nu am studii, nu castig premii,  nu sunt mediatizat, ptr. ca nu expun, nu apartin nici unei gasti, pentru ca mi-e scarba de ce se intampla in fotografia romaneasca. M-am retras in munti si continui lupta acolo, iar victoriile sunt vizibile pe site-ul meu. Incet incet am inceput sa nu mai postez pe alte site-uri, ignoranta si invidia m-au facut sa-mi vad de treaba in legea mea.
  Sa vorbim despre arme;  Initial am folosit aparatura Canon, iar aceasta m-a deservit ireprosabil o buna bucata de timp, perioada in care am realizat multe din fotografiile mele cunoscute.




 Dar in anul 2008, datorita rateului rasunator al firmei Canon cu modelul 1D Mk III am considerat ca ceea ce oferea Nikon este clar peste oferta Canon, asa ca am facut trecerea la Nikon D3, un aparat care m-a uluit, si care ma mai surprindea si la peste un an de la achizitie.



  Ar mai fi de spus ceva despre cireasa de pe tort,


anume optica Nikon, mai ales obiectivul care a schimbat definitiv perspectiva fotografilor  asupra opticii,  noul rege UltraWide - Nikon 14-24/2.8:


 Eu sunt fotograf de portret si, mai nou, wildlife,  iar focale mele preferate ptr asta sunt cele de peste 85 mm, ideal in zona 135 pana la 300 mm; utilizez tot mai des chiar un monstru de 800mm. Superangulare folosesc doar ptr. o perspectiva aparte:




astfel ca ma veti gasi echipat standard asa:






iar daca nu ma veti vedea, e posibil din cauza ca cel mai des ma imbrac asa:




 In schimb, la scufundari nu foloseam nici un echipament de protectie,


dar fiinta asta micuta (are cam 5 cm diametru) m-a facut sa-mi reconsider pozitia vis-a-vis de costumele de neopren


dupa ce aproape ca m-a omorat in vara lui 2008...
 Luni de zile am purtat pe corp semnele lasate de atingerea ei, ca sa va faceti o idee va rog sa va inchipuiti cum e sa te tina cineva sub apa la 10 m adancime si sa-ti apese un fier de calcat incins pe spate. Apoi efectul devastator al toxinei, accelerare nebuna a batailor inimii, spasme musculare puternice si pierderea simtului orientarii.
 Acum o sa ma vedeti doar asa:



 Oricum ar fi, recomand tuturor sa faca macar o data in viata o scufundare la un recif de corali, experienta de nedescris si egalata doar de perioada in care faceam parasutism.





 Mai am o dorinta, dar e secreta, asa ca va rog sa nu vorbiti despre asta; vreau sa ma fac Cosmonaut, sa vad pamantul din spatiu...
  Pana atunci privesc si ascult. Asta

5 comentarii:

  1. Foarte frumos, atat dorinta "secreta" cat si materialul pe care-l priviti. Locuind in apropierea aerodromului Clinceni pot sa spun ca ma ispiteste o astfel de dorinta de cate ori vad avioanele care survoleaza zona.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mircea, asa inarmat :) si camuflat, parca vii din documentarele despre trupele speciale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo Mircea! Drept sa iti spun, cand am auzit prima data de tine mi s-a parut ca esti cam "increzut"..apoi mi-am dat seama ca cu anumiti oameni nici n-ai cum sa te porti altfel :)). Admir foarte mult ceea ce faci si sper ca intr-o zi sa am ocazia sa invat si "live" de la tine. Cu Photoshop sau fara :)). Mult succes si in continuare! Florentina Rafaila

    RăspundețiȘtergere
  4. superb Mircea, ca tot ce faci de altfel. sper sa ni se mai intersecteze drumurile :)

    alte comentarii nu fac, ca ma cunosti ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. bravo, tine-o tot asa....

    RăspundețiȘtergere