Pagini

marți, 21 iunie 2011

Spectacolul Dobrogei

 Mereu Dobrogea a fost un taram al trecerilor, migratiile pasarilor si ale animalelor fac parte din fiinta ei. Chiar si eu trebuie sa trec Dunarea ptr. a ajunge in ea. Prin Dobrogea toti trec, intr-un fel sau altul. Chiar si povestile trec, sterse incet de timp:



 Am sa va iau cu mine, sa vedeti un an Dobrogean. Calatoria noastra incepe Iarna, dupa ce luam bacul de la Galati:




Ne apuca ziua pe malul drept al Dunarii, iar povestile incep sa se depene singure:









Suntem priviti din stanga si din dreapta, asistam la spectacolul vietii:





 In tufisul asta pozam fluturi asta vara,


 in locul asta pandeam Kingfisher din barca:



Iar de la Enisala urmaream  siluetele corabiilor Genoveze ce treceau spre gurile Dunarii;




Inchidem ochii o clipa si ne trezim primavara:




care trece usor precum aceast Califar cu boboci


verdele ia locul maroului




Iar gazele isi cauta perechea



Toti se bucura de viata




doar niste Lisite au de impartit cate ceva... se lasa cu lovituri!


Daca te uiti atent, vezi pasari peste tot






chiar si un ou intr-o scorbura; viata a izbucnit din toate cotloanele


iar cucul canta mereu, ptr. ati numara anii pe cere-i vei mai trai


 Chiar daca se uita urat, Cucuveaua de la Enisala prevesteste moartea doar in credintele populare. Vechii Greci spuneau ca e intelepta, noi am ucis-o de cate ori am dat peste ea. Are de ce sa fie suparata



Putin mai incolo un pui de Randunica tipa cat poate dupa mancare, iar masa este imediat servita din zbor



Migratiile continua



iar soarele deja a apus peste Primavara, la Saraturi



Izbucneste Vara


cu primul curcubeu, departe spre Grindul Lupilor


 si prima furtuna


urmata de alta in podisul Casimcei





aproape de Cheile Dobrogei,


dar vremea se linisteste


si vine caldura ce coloreaza dealuri si vai



unde toata lumea e molesita





asa ca ne oprim sa privim gâzele






apoi ne racorim in lacul din varful dealului, la Iacobdeal



De sus percepem toate culorile Dobrogei






 si suntem atrasi in lanuri de grau


sau de ceapa


 si oricum ar fi, noi ne bucuram


ca anul e bun, iar balta plina de peste



asa ca plecam cu barca pe canalele Parchesului, si tragem la umbra un pic


 inainte de a descoperii Dobrogea goala


Suntem aprope de sat, ei zic ca este EUROPEAN


 chiar daca traiesc ca in Evul Mediu


dar nu-i nimic, apune soarele iar


si-l privesc de pe Tutuiatul, colorand frumos Pricopanele



Ne trezim Toamna devreme la Copacul meu din valea Cozluk


 langa trunchiul cu sutien


si urcam pe Dealul cu Drum sa privim spectacolul vietii la Pietrele Mariei







 Se duce si toamna asta, precum turmele oilor, dar povestea incepe din nou, in anul ce vine.




Cand copiii Dobrogei descopera ca Magarul are ceva interesant intre picioare:

13 comentarii:

  1. Foarte frumos! Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cel mai frumos articol pe care l-am citit anul acesta ! Iti multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos!Bravo Mircea Bezergheanu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Extraordinar articolul asta,felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. aveti fotografii minunate, toate parte dintr-o poveste si mai minunata! Mi-au incantat privirea si m-au facut sa visez cu ochii deschisi...Felicitari domnule Bezergheanu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Extraordinar de frumos!Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie acest articol minunat.Mă bucur mult să descopăr că mai sunt oameni care iubesc Dobrogea şi arată din frumuseţile ei.Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  7. Superb, Mircea! descopar acum blogul tau.

    RăspundețiȘtergere
  8. Răspunsuri
    1. minunat!felicitari!ce frumos iti iubesti tu dobrogea ta!stiam ca esti un fotograf f bun dar esti si un narator f bun..scrii povesti frumoase cu sufletul si aparatul..

      Ștergere
  9. Superb !! Tare as mai vrea sa colind si eu locurile acelea de basm !

    RăspundețiȘtergere