Treceți la conținutul principal

Sarpele Rau

Anul trecut, la inceput de Mai, ieseam cu prietenul meu, naturalistul Cosmin Manci prin Muntii Macin; vroia sa-i arat un loc unde cresc Bujori in Cheile Chediu. Am intrat in Poiana cu foisor iar Cosmin alerga de la un tufis la altul culegand insecte, moment in care am descoperit cea mai mare concentratie de Greiere Bortos (Bradiphorus Dasiphus) vazuta in viata mea. Erau atat de multi, incat calcai pe ei daca nu paseai cu atentie prin iarba, lucru nu tocmai placut, deoarece este cea mai mare insecta de la noi si ai senzatia ca pasesti pe niste carnaciori sau mici umblatori. Ajung pana la 8 cm lungime si sunt cu mult mai grosi decat cel mai gros deget mare pe care l-am vazut.




Femela se deosebeste de mascul prin tepul enorm pe post de coada.
Se hranesc cu iarba, cresc pana nu mai incap in exoschelet, moment in care naparlesc iar cateva ore sunt  vulnerabili, pana se intareste un nou strat chitinos peste corp:


Curios este ca ulterior nu am mai vazut prin alte locuri din Dobrogea, de parca in poiana aia era concentrata toata populatia de greiere bortos. Ba nu, mint, am mai vazut unul traversand noaptea drumul dintre Bagdad (Babadag) si Enisala, stiu ca am franat atunci de era sa-l scot pe Costas prin parbriz!
Bun, am pozat fenomenul si am plecat spre chei, Gabriela prima, Cosmin al doilea, eu al treilea in sir. Chiar la iesirea din poiana am zarit la 10 cm de cararea pe care tocmai trecusera cei doi din fata, un desen regulat, nefiresc in natura:


Vipera cu corn Dobrogeana!  Exemplarul nu avea mai mult de 40 cm, iar coada la varf avea o culoare destul de ciudata, un verde oliv.


Am inceput imediat sa o fotografiem, ajungand la un moment dat si la 10-15 cm de capul ei:



A stat relativ linistita, dar la un moment dat si-a pierdut interesul ptr. sedinta noastra foto, a atacat iar urmele coltilor si picaturi de venin au ramas pe tesatura textila ca o dovada o inconstientei noastre. Bine, Cosmin e invatat cu ele, ptr. mine a fost ceva inedit...


In Chei, pe sus am intalnit ptr. prima data in viata mea una din raritatile parcului Macin, Mierla de Piatra:




 care m-a socat atunci cand a inceput sa alerge cu capul in jos pe o stanca aproape verticala!!!
Am urcat mai departe dar nu am avut noroc la Bujori, nu erau inca infloriti asa ca am facut cale intoarsa. Am gasit in poiana 3 familii cu copii in pantaloni scurti si incaltati cu papuci si ne-am multumit ca am descoperit noi primii Vipera, pe care am dus-o mai adanc in padure dupa ce am pozat-o, tocmai in ideea sa nu calce cineva neatent pe ea. Copii aia nu ar fi avut nici o sansa... datorita inconstientei parintilor lor ocupati cu gratarul si berea.
Cosmin a plecat in seara aia mai departe, spre Padurea Babadag, iar eu am ramas si am dormit la Copacul meu de langa Pietrele Mariei:


  A doua zi aveam sa trec prin cea mai socanta experienta de cand bat Dobrogea, intalnirea cu Sarpele Rau  - Dolichophis caspius. Este cel mai lung sarpe din Europa, depasind lungimea de 2,5m, si cel mai agresiv dintre serpi, dar rar si greu de observat.
 Pozam linistit niste panselute, fluturi, gandacei si am observat o soparla care traieste doar in Dobrogea asa ca m-am intins pe burta in iarba, sun niste arbusti, incercand sa fotografiez soparla cat mai bine :



moment in care m-am trezit cu un sarpe enorm in cap, care musca de unde apuca, scuipa, fluiera, lovea cu coada, suiera, sarea in sus cel putin 1 m!!! Am trecut rapid prin toate crizele posibile: atac de inima, comotie cerebrala, apendicita acuta, colica renala, hemoroizi, infectie urinara si inca cateva de care nu-mi mai amintesc acum. Dupa primele momente de nauceala, am preluat initiativa, stiind ca cea mai buna aparare este atacul. Si am tot dansat in jurul lui cel putin trei sferturi de ora, incercand sa-i tai caile de scapare, spre padure. In perioada asta am fost muscat de bocanci, pantaloni, tricou, parasaloarul obiectivului, rucsac...
Chiar, la un moment dat, a intrat in rucsacul meu intredeschis, care s-a deschis datorita miscarilor mele bruste. Am pozat mereu in perioada asta, dar majoritatea fotografiilor au iesit neclare,








totusi, dupa ce a obosit nu mai ataca asa furibund, prefera sa ia o pozitie defensiva, astfel incat fotografiile mi-au iesit bine.
 Cat am topait in jurul lui, ferindu-ma de atacuri, aplecandu-ma sa-l fotografiez, un cioban a stat sprijinit in bata si m-a privit, iar cand am scapat sarpele si am inceput sa-mi adun lucrurile de pe jos, a venit la mine sa ma intrebe daca am ceva, evident el nestiind ca eu luptam cu un sarpe...
Omul ma credea dus!


 Fratilor, va rog sa ma credeti, au gresit numele si l-au alintat, nu este Sarpele Rau, este Sarpele Foarte Rau sau chiar Sarpele Dement.
 Un exemplar chiar mai mare am gasit ulterior pe langa cetatea Enisala, dar l-am scapat printre pietre, in vizuina...
 Bine ca nu este veninos, dar cu siguranta compenseaza prin agresivitate! Cand am privit fotografiile, acasa, mi-am dat seama cat de frumos este, un sarpe curat, lucios, cu o culoare cafenie superba. Probabil intrasem pe teritoriul lui de vanatoare, se hraneste chiar cu specia de soparla pe care o fotografiam, si din pozitia in care eram, m-a confundat cu un animal mai mic.
Anul acesta am vazut un exemplar omorat cu bata pe asfaltul care duce la plaja de la Vadu si mi-am dat iar seama ca prostia si ignoranta majoritatii nu are margini, ucid tot ceea ce nu inteleg, sa ramana ei singuri pe planeta asta... In toata Europa este protejat si apreciat ca unul din serpi frumosi, la noi este ucis imediat cum este vazut.

Comentarii

  1. Asta da aventură! Spunea cineva odată...că atunci câns simţi toată gama de emoţii deodată (în acest caz, toate manifestările bolilor), atunci simţi că trăieşti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Excelent articolul! Mi-a facut placere sa il citesc.

    Prospat intors din Delta si din Dobrogea, am reusit sa ma integrez foarte bine in atmosfera.

    Am trait intamplari asemantoare celei cu sarpele mort si ce e mai trist e ca de multe ori nu ai cu cine sta de vorba, vorbesti cu gardul. Indiferent de ce le explici, nu reusesc sa (te) inteleaga.

    Toate cele bune !
    Toni (Katran)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu stiu cine poate aplica legea... aparent specia este protejată prin Legea 13 din 1993, prin care România ratifică Convenţia de la Berna şi prin Directiva europeană 92/43/EEC, are statut de specie vulnerabilă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Chiar am ras mult cand am ajuns la lupta ta cu Sarpele Rau. Bine ca noi ne-am retras dupa vipera cu corn, altfel eram fugita cativa kilometri catre masina. Fain blogul! M-am apucat de citit si ignor tot pana termin :) La mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  5. Stiu ca tu chiar ne-ai filmat Gabriela, cand pozam eu si Cosmin Vipera intinsi pe burta la catica centimetri de ea.

    RăspundețiȘtergere
  6. http://www.travaux.ro/pdf/433-143-149.pdf
    pt mai multe info despre Bradyporus dasypus dintr-o sursa avizata

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing!
I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw myse…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…