Pagini

marți, 5 martie 2013

Cum e cu Autofocus-ul - partea a-II-a



  Voi încerca să prezint metodele care m-au ajutat să obțin rezultate bune, măcar din punctul de vedere al clarității.
 Prima cale - folosirea Hiperfocalei în situațiile în care subiectul se misca extrem de repede, iar eu nu pot sa controlez punctul de focus, în așa fel încât să stea pe zona dorită.



Fotografiile ilustrează perfect o situație imposibilă, când nu ai nici o șansă de a tine punctul de AF pe fața subiectului, iar ca să fie durerea și mai mare, avem și o sursă luminoasă care poate deruta sistemul AF, deoarece acesta tinde să sară la zonele cu un contrast/strălucire mai mare. Daca pui AF-ul pe toate punctele vei avea clarul pe picioare sau pe soare. Distanta mica poate creea probleme, în sensul ca DOF-ul va fi prea mic, chiar dacă folosești o focala scurtă. De aceea e bine să alegi focalizarea manuală, folosești un calculator de hiperfocala - nu voi descrie aici ce e aia hiperfocala, găsiți pe google - instalat pe telefonul mobil, alegi o focala cat mai scurtă, o diaf. de 8 și pui inelul de focalizare la distanța recomandată în tabelul de calcul al hiperfocalei.

 Dacă utilizăm focale mai lungi, iar subiectul se deplasează rapid în cadru trebuie să ne bazăm pe Autofocus, trecând pe modul de focalizare continuu - C-
 Aici trebuie să știm bine ce vrem, orice alegere neinspirată a numarului de puncte de focalizare oferite de aparat, poate compromite rezultatele. Astfel, majoritatea aleg setarea care le permite să folosescă toate puntele de focalizare -11, 15, 19, 32, 51. Trebuie să țineți cont că procesorul va fi nevoit să gestioneze un numar mai mare de procese de calcul, astfel viteza va fi ușor penalizată. Eu aleg întodeauna un singur punct de focalizare - din cele 51 cât are aparatul meu - și modific setările ca să am 21 de puncte ajutătoare, dacă punctul selectat de mine pierde zona optimă de focus, unul dintre cele 21 de puncte din jur vor prelua instant sarcina, menținând focusul pe subiectul meu. E situația clasică în fotografia de BIF, păsări în zbor, când o balansare cu doar 5 mm a teleobiectivului de 600mm va trimite subiectul în afara zonei vizibile din vizor, Să vezi atunci veselie, când urmarești o rachetă cu pene, care ți-a scăpat din vizor...



In cazul subiectelor mai mari, care zboară, sau se deplasează mai lent, folosesc mai multe puncte de focalizare



 Dar cu atenție când fac portrete, deoarece subiectele mele se cam agită în mers, iar o mână aruncată în față poate să ducă la o focalizare defectuoasă, așa ca aleg iar varianta cu un singur punct, ajutat de cele din jur, focusul pus pe continuu - C.









 Altă situație în care încrederea în toate punctele de focalizare poate duce la erori de focalizare e ilustrată mai jos, unde subiectul are o pălarie, iar borurile pot  păcăli aparatul sa focalizeze mai în față. La fel si in cazul unei caciuli cu blană lungă. Vă mai poate salva sistemul de detecția a feței... Aici nu e cazul să folositi modul de focalizare continuă, dar am avut un caz specific, cand aparatul cu teleobiectivul atașat era prea greu ptr fotograf, acesta balansându-se față spate. El nu-și dădea seama, dar eu vedeam ca focalizează, se balansează în față/spate,  declanșează, urmând apoi blestemele pe aparat, că nu a focalizat unde trebuie. Am văzut asta cu ochii mei!!!



 După cum vedeți, borurile pălăriei Izzei sunt foarte strălucitoare, atrăgând focusul ca un magnet, atunci când eu vreu să focalizez pe ochiul cel mai apropiat. La fel și în cazul în care avem contralumină puternica, ce cade pe un păr blond. De aceea aleg doar un punct de focalizare, să nu mă trezesc cu focusul pe contur.

 Alt caz dificil, fotografierea cu focale lungi și cu soare în cadru, de multe ori nici nu mai văd, datorită intensității mari a luminii ce intră în vizor. Aici scapă cine poate, nu am o soluție infailibilă.


Au apărut multe discuții pe net, cum ca Nikon D800 ar avea mari probleme de focalizare, în partea stângă a sistemului de focalizare, eu am folosit cam 3 exemplare până acum și nu am sesizat, iar un amic fotograf mi-a trimis rezultatele la un test facut cu o unealtă dedicată, test în care au fost verificate pe rând, toate punctele de focalizare. Rezultatele sunt chiar bune, s-au folosit 3 obiective preferate de mine  -28/1,8G    50/1,4G și 85/1,8G. Doar la testul cu  28/1,8G unul dintre puncte a fost mai slab, dar fară să se apropie de zona critică, cea cu roșu,




Eu trag Wild Life de-mi sar obturatoarele, iar rezultatele sunt compromise doar de greșelile mele, neatenție, setari greșite, sau lipsa calibrarilor când pun obiective noi, pe care nu le-am ajustat pe aparatul meu.










Am tras și cu punctele din dreapta, și cu cele din stânga, dar cel mai des folosesc punctul central, datorita sensibilității maxime la lumina slabă




Găsiți explicații mai ample în articolul ăsta.

Eu țin cont și de condițiile meteo, perioadele când aerul suferă o încalzire bruscă la suprafața solului - acele fenomene de turbulențe care duc la fenomenul Fata Morgana - sunt cele mai cumplite dacă încerc să fac ceva la distanțe mai mari de 4-5 metri. Niciodată nu am avut fotografii clare în acele condiții, focusul se bâțâia ca un apucat, de colo colo.
 O altă problemă,  e aceea ca folosirea aparatului din mână, fără trepied, sau macar monopied, poate compromite claritatea imaginii, iar noi să nu ne dam seama și să dăm iar vina pe aparat. Dacă intervine oboseala acumulată după o zi de mers în teren... dezastru!
 Așa ca apelez des la un sprijin




 Important este și antrenamentul, Tina fiind maestru emerit


.
 Ceea ce am spus poate fi completat cu anumite defecte ascunse ale aparaturii, erori de proiectere, sau limitări tehnologice, dar dacă înțelegem puțin fenomenul, și dacă acceptăm că în cele mai multe cazuri, slaba noastră pregătire poate compromite performanțele oricărui sistem automat, deja suntem pe drumul către rezolvarea problemelor, de care nu vom scăpa totuși niciodată pe deplin.

7 comentarii:

  1. Foarte bun articolul! Pe langa partea teoretica si experienta, care stiam ca nu lipsesc, ma bucura rabdarea cu care ai scris articolul si atentia la detalii.

    Spuneai undeva de obiectivele noi pe care inca nu le-ai calibrat. Cat de des se intampla ca un obiectiv nou sa nu fie bine calibrat? Pentru ca asta ar insemna dezastru pentru un D90 care nu are acel fine tuning din aparat. Iar la 400 de lei reglajul in service-ul Skin (200 de lei obiectivul + 200 de lei aparatul) parca ma inteapa buzunarul.
    Mie imi face probleme un 50 f/1.4 G si nu stiu exact daca e aparatul sau obiectivul.

    Imi cer scuze daca deranjeaza adresarea mea informala, dar "dumneavoastra" si toate ramificatiile lui duc la o atmosfera mai rece, mai ales pe net :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu as fi interesat de raspunsul la intrebarea lui Bogdan Alistar.

    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere