Fundătura Ponorului. Locul unde mă dizolv.


   Cum ar fi să ți se dea puterea de a crea o Lume, pe care toți ceilalți o cred pierdută în timpuri străvechi? Cum ar fi să vezi Sufletul unui loc, al unei Pietre sau al unui Copac? Să auzi chemarea pierdută, de fapt ascunsă, între șoaptele unei legende? Cum ar fi să mori, ptr a renaște a doua zi dimineață, realizând că nu ai fost mort, ci doar ai vorbit cu Stelele? Cum ar fi să înțelegi că ești conectat la orice adiere de vânt, iar dacă-ți dorești, te poți transforma într-un abur...? Ți-ar mai fi teamă de ceva? Te-ar mai putea amenința cineva? Nu cred, pentru că eu CRED! O lume magică ne înconjoară, iar cineva vrea să ne-o fure, în timp ce chiar noi stăm de șase atunci când ăia ne fură...


  















 Am fost stimulat de către unul dintre amicii din lista mea de prieteni. A mers săptămâna trecută în Palma lui Dumnezeu, iar comentariul lui m-a lovit direct în inimă. Spune că a găsit un loc prea populat, ptr gusturile sale, și prea ușor accesibil... Prietene, Omule, cred că greșești undeva! Locul nu este DOAR PENTRU TINE. Cei pe care i-ai întâlnit au tot dreptul să fie acolo.
 UȘOR ACCESIBIL? Aici iar greșești. Fotografiile pe care le-ai realizat mi-au arătat că nu ai ajuns și la Sufletul Locului. Cu abordarea de cuceritor de piscuri, unde ai pus un fanion, apoi o bifă pe hartă ptr care ai primit aprecierea sponsorilor, nu vei descoperi niciodată Poarta aia Magică, prin care pășesc uneori cei mai umili și demni de "dispreț" dintre noi. Cuceritorii, vor rămâne mereu pe dinafară. Asemenea legiunilor Romane. Acolo a devenit nemuritor Decebal. Iar ptr asta, unii dintre noi mângâiem iarba, ștergând lacrimile de rouă a străbunilor care s-au încăpățânat să trăiască ptr a ține Straja vie. Muntele ăla e Viu, respiră, iar apele curg prin venele lui, te rog să mă crezi, oricât de fantastic ar putea suna asta. Dacă nu ai ucis copilul din tine, vei putea accepta că e posibil...
 Acolo nu te duci să demonstrezi ceva, nu te duci să furi nemurirea, ptr a o vinde pe un premiu la un salon foto și 3 aplauze pe un forum de pozari.
 Când nu ai să mai cauți asta, vei avea parte de ele. Dacă vei putea să le alungi, atunci când vei avea parte de ele... abia atunci, poate, vei fi primit ca cel mai mic Ucenic. Iar ceea ce vei primi îți va umple sufletul cu ceva ce nu vei primi niciodată în lumea Hartiștilor de Paie.

 Vorbele unora dintre noi pot desacraliza locul Acela, așa cum Iarna alungă viața din frunzele Copacului.


  Poate ți-ar prinde bine o perioadă de suferință foto, în Deșert, pe Planeta Dobrogea. E cea mai bună lecție de umilință, când constați că minunile fotografice de care vorbesc unii, de fapt nu sunt vizibile cu ochiul liber, între dealurile și câmpiile alea aride. Și începi să gândești delirând - Poate în Deltă, să prind un moș bărbos, o barcă și trei pești la uscat, și mi-am scos poza ptr salonul de luna viitoare...
 



 


   Când Lupii tac, încep să se audă javrele...



Comentarii

  1. Nu oricine poate vedea frumusetea, feeria, tinutul de basm. Toate aceste lucruri sunt prezente in locurile pe care ati ,,haladuit,, si pe care ati reusit sa le redati in fotografii. FELICITARI

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut Mircea, excelente fotografiile si foarte bine prelucrate. Chiar spun o poveste aceste imagini nu sunt doar peisaje si atat.

    Am si eu o intrebare, nu inteleg un lucru...daca pe scara Kelvin temperaturile de culoare mici sunt reprezentate in zona rosie portocalie, iar temperaturile de culoare mari sunt in zona albastra, atunci de ce in photoshop de exemplu este invers? In photoshop daca crestem temperatura de culoare atunci imaginea devine portocalie.
    Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gorgeous landscapes and fotos,greeting from Belgium
    http://louisette.eklablog. Mons be

    RăspundețiȘtergere
  4. Frate drag,... usor accesibil si aglomerat... nu din prisma unui cuceritor, ci prin prisma cuiva ce cauta putin mai mult decat locul in care Decebal s-a asezat in Palma lui Dumnezeu.... prin prisma unui amarat care cauta locul in care sa coboare Dumnezeu in inima lui. Si acel loc, e unul intim, retras.... cam ca si Grota Sf. Ioanichie, ori ca si Pestera lui Zamolxis.... Da, Palma lui Dumnezeu e o minune, indiscutabil, cumva insa inima mea se cutremura parca mai mult in "banalul" Aiud, Pitesti...
    Cumva, ceva in fiinta mea vibreaza mai tare acolo... la gandul de a avea tortionar pe prietenul de alta data, de a avea pe cineva "angajat" sa te bata zi de zi, ani de zile.... sa te tortureze fara pic de mila, iar tu sa ceri urmasilor sa nu razbune .... ci sa ierte.... si stiu ce inseamna o bataie "buna" ... si tocmai pentru ca stiu ma prabusesc in pulbere in fata celor ce siau dus Crucea si au biruit Golgota. Am avut ocazia sa stau in fata unui Om, un OM ce dupa ani si ani de tortura.... la si mai multi ani dupa acea perioada, inca staruia la Dumnezeu sai ierte pe cei ce iau torturat. Dar nu e un loc pentru "pozat", nu e "frumos"... Acolo chiar si javrele mai tac....
    .... Urla doar dracii....

    Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  5. Cand mergi pe la Densus, da o fuga si pe la Taul fara fund, "lacul fara fund", dar care acum isi ascunde cu strajnicie nu numai fundul, ci si fata ...

    Daca vrei sa vezi ceva si mai sui, urca si la satul Mesteacan si du-i o bere la Siminic, ultimul vietuitor al acestui sat apus... Este o pensiune acolo, si inca cativa credinciosi ce incearca sa reinvie locul, altfel.... tot satul este parasit... .este un colt de rai putin stiut.

    Acea zona este o geamana a "Fundaturii". Se vede de sus intreaga Tara a Hategului, strajuita din toate partile de munti si dealuri. Jos , in Rachitova, este o ramasita de turn, unde a fost inchisa Ileana Cosanzeana( stiu asta caci mia povestit Fat Frumos din lacrima). In partea opusa se vede unde a aruncat Greuceanu cu buzduganul de a Retezat un munte..... Iar mai in vale, mai peste deal se ascunde Sarmisegetuza Ulpia Traiana, e locul unde se aduna mai toate fulgerele pe timpuri de furtuna. O fi ceva acolo, care uneste Cerul cu Pamantul, nu stiu, dar e ceva... Iar catre rasarit, mai umpicut la vale, mai peste Dealuri, Prislopul cel cautat...

    Pe acolo miam cunoscut si un Frate, un caine sur cu fata si apucaturi de lup. Daca cumva nu a plecat la Dacii cei Nemuritorii, dui si lui o halca de carne, iar in apus provoacal la urlat. Are sa te bucure si infioare, caci Surul a avut ca tata un lup adevarat. Cand va urla ai sa intelegi....Iar daca a plecat Acasa.... Te rog din suflet, urla tu macar odata..... Sa stie lupii ca Dacii inca se mai nasc....

    Iar daca treci pe la Biserica... aprinde o lumanare, si urcate in turla ....Bate umpic in lemn, sa mai se dezmorteasca toaca, sa stie dracii ca inca nu pot sta chiar linistiti, ca inca nu iau biruit pe Daci... Iar cand cobori, sa spui un Tatal Nostru in fata tacutului Altar. Biserica aceea parasita e Vie, o stiu si o spun, caci ea ma renascut pe mine..... Am stat acolo dintro iarna in alta iarna, am prins intreaga metamorfoza a unui an de basm. Cam ca si cum ai sta din iarna in iarna la Copac.....

    Dar dupa acest minunat Dar,...... a trebuit sa plec, sa ma cobor.... Dupa ce am trait Schimbarea la Fata,.... sa nu traiesc ........Golgota?! Cum vine altfel Invierea?

    Sa urci prin Valioara, iar de ai timp, sa o pozezi pe mama lui Petre, sotia unui om ce zace tintuit la pat , de cativa anisori.... Nu e o diva, dar e un Om Adevarat, ba chiar un inger incarnat. E greu de explicat, dar e usor de sesizat.

    Daca tot treci pe acolo... pe aproape....


    BUCURIE!

    PS: Nu publica te rog postarea, mesajul este pentru tine Frate

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…