Triunghiul Dobrogei - Tabăra foto din Tufișuri

  Încă o ediție a Taberei foto din Dobrogea s-a încheiat și țin să le mulțumesc participanților, fără de care evenimentul nu ar fi existat. Vă mulțumesc că m-ați suportat, oferindu-mi în schimbul țipetelor, flotărilor și bătăilor cu maceta, doar zâmbete. Au zâmbit aștia până m-au dezarmat. Cum poți să mai chinui o ființă care zâmbește la tine?!
  Dar să vă povestesc cum a fost -  Am plecat în seara de marți, 3.09.2013 spre Vadu, unde urma să mă întâlnesc cu Bogdan Ciungara, ptr ca Miercuri să fim primi în locul ales ptr începutul taberei - Cheile Dobrogei

  La Vadu am ajuns pe la ora 23.00 și am asistat la un moment de magie. Apa era plină de mici ființe luminiscente, asemenea licuricilor, care se aprindeau când valurile se loveau de mal. Din păcate, vântul a fost slab, valurile mici, ceea ce a mai diminuat din spectacol. Dar daca intrai în apă, și o agitai cu mâinile... marea se aprindea în jurul tău

  Dimineață ne-am trezit să admirăm răsăritul

 

  Am ajuns la Cheile Dobrogei, pe la ora 10.00, numai bine ptr a surprinde o scenă extrem de rară -  O Acvila țipătoare mică - Aquila pomarina - se hrănea, la sol, dintr-o oaie ucisă

 Participanții la Tabăra foto au început să apară după ora 13.00, iar până seara aveam deja primele portrete cu un model cu care nu am mai lucrat niciodată. Am ținut să o aduc și să o cunosc după câteva discuții cu ea pe facebook.  O cheamă Ana, i-am spus Ana Dobrogeana, după ce am vazut cum strălucește în Soarele Dobrogei. 

 Are florile Dobrogei pe cap, Soarele Dobrogei în păr și sufletul Dobrogei în priviri. Ana Dobrogeana. E toată o Dobroge tată!

 Când a venit seara am urcat pe o stâncă de calcar așteptând...

 Așteptând asta

 Eu nu prea am făcut fotografii în tabăra asta, eram mereu călare pe ei, să nu piardă timpul aiurea. așa că nu prea am ce să vă arăt...

 După apusul soarelui am dat adunarea la marginea Taberei, ptr fotografiile tradiționale din prima seară a întâlnirilor - Dansul Ielelor, și comunicarea cu cei din centura Orion

 A doua zi, dimineață, înainte de răsărit eram iar pe stanci, dar nu am avut noroc de nori, a fost un răsărit fară valoare fotografică

La prânz am strâns tabăra și am plecat la Enisala, unde am început cu portrete

 am continuat cu portrete...

 și am terminat cu apusul

  Pe la 2 noaptea mă sună domnul Doctor Bogdan Șerbănescu, cică moare! Să-i dau NoSpa, că nu mai poate. Am căutat NoSpa prin tabără, dar nu am găsit, așa că am avut nevoie de salvare... A venit salvarea, l-au înțepat și l-au lăsat în chinuri la marginea taberei, că el nu și nu, vrea în tabără, nu la spital!
 Dimineață eram toți pe metereze, așteptând

 Așteptând asta

După răsărit am mai fotografiat, peisaje și portrete, dar eu nu am mai nimic, pentru că aparatele mele erau mereu date celor care aveau nevoie

 La prânz iar am strâns tabăra și am plecat spte Munții Măcin, la Pricopane. Pe drum i-am scapăt pe ăștia de sub control iar la un moment dat aveam mașini care se deplasau în toate direcțiile posibile numai spre Macin nu. Unii mergeau spre Constanța, unii spre Tulcea, alții Hârșova... Toată nebunia a început la o benzinărie din Bagdad - adică Babadag- unde s-au bulucit cam jumătate din cele 50 de mașini ce formau caravana noastră. S-a lăsat cu bloacrea traficului în Bagdad, iar de acolo... Mă rog, i-am descâlcit, am recuperat și amețiții care zburau pe unde nu trebuia, și am ajuns la Pricopane. Imediat am început să fotografiem prin zonă

 A doua zi dimineată, după ce noaptea am avut o turmă de mistreți ce a trecut prin tabără, am început cu ceva instantanee

Am continuat  înstrucția de dimineață, începând cu flotările

 apoi am făcut creasta Pricopanelor, de unde nu am poze, că aparatele erau iar la cei ce aveau nevoie de ele. Când am mai făcut o pauză, am recuperat un aparat ptr căteva cadre cu ei

 Spre seară tot mai erau în viață vreo 50 din cei peste 70 de prieteni!

A doua zi am fost cu câțiva dintre ei la Pietrele Mariei, să le arăt Copacul. Au insistat mult să-i duc acolo

 Iar ăștia sunt cei care formează nucleul dur al Taberei, Nemuritorii din Dobrogea!

Ultimele portrete înainte de încheierea Taberei Foto din Dobrogea

  Iar cu Ana Dobrogeana ne vom reîntâlni la workshop-ul de la Sf Ana, pe 1-2-3 Noiembrie.

  Am primit un mesaj ciudat pe fesbuc, cineva îmi reproșa faptul că mă dau apărătorul naturii, dar nu sunt la protestele ptr Roșia Montană și mă dau în spectacol cu portrete de gagici pe coclauri... Sunt căteva aspecte care-i scapă. În primul rând, nu puteam anula această tabără, sunt oameni care si-au programat concediul ptr asta, iar eu, chiar dacă aveam temperatura de 39 grade celsius, nu am stat în pat, cu vată în nas, ci mi-am onorat promisiunile. Iar cel mai important aspect e acela că Tabăra Foto din Dobrogea este chiar protestul meu.
  Protestez și eu cum pot, strada mea este câmpul de Colilie, bulevardele mele sunt - Valea Șerparul, Cheile Dobrogei, Grindul Lupilor, Valea Mahomancea, Valea Visternei. Culeg frumusețea sedimentată de milenii acolo, să vă arăt ce vrem să ucidem, ptr. niște bani care nu vor rămâne la noi. Dacă frumusețea poate salva lumea, atunci să vă arăt frumusețea Dobrogei!