Treceți la conținutul principal

Triunghiul Dobrogei - Tabăra foto din Tufișuri


  Încă o ediție a Taberei foto din Dobrogea s-a încheiat și țin să le mulțumesc participanților, fără de care evenimentul nu ar fi existat. Vă mulțumesc că m-ați suportat, oferindu-mi în schimbul țipetelor, flotărilor și bătăilor cu maceta, doar zâmbete. Au zâmbit aștia până m-au dezarmat. Cum poți să mai chinui o ființă care zâmbește la tine?!
  Dar să vă povestesc cum a fost -  Am plecat în seara de marți, 3.09.2013 spre Vadu, unde urma să mă întâlnesc cu Bogdan Ciungara, ptr ca Miercuri să fim primi în locul ales ptr începutul taberei - Cheile Dobrogei


  La Vadu am ajuns pe la ora 23.00 și am asistat la un moment de magie. Apa era plină de mici ființe luminiscente, asemenea licuricilor, care se aprindeau când valurile se loveau de mal. Din păcate, vântul a fost slab, valurile mici, ceea ce a mai diminuat din spectacol. Dar daca intrai în apă, și o agitai cu mâinile... marea se aprindea în jurul tău


  Dimineață ne-am trezit să admirăm răsăritul

 

  Am ajuns la Cheile Dobrogei, pe la ora 10.00, numai bine ptr a surprinde o scenă extrem de rară -  O Acvila țipătoare mică - Aquila pomarina - se hrănea, la sol, dintr-o oaie ucisă







 Participanții la Tabăra foto au început să apară după ora 13.00, iar până seara aveam deja primele portrete cu un model cu care nu am mai lucrat niciodată. Am ținut să o aduc și să o cunosc după câteva discuții cu ea pe facebook.  O cheamă Ana, i-am spus Ana Dobrogeana, după ce am vazut cum strălucește în Soarele Dobrogei. 




 Are florile Dobrogei pe cap, Soarele Dobrogei în păr și sufletul Dobrogei în priviri. Ana Dobrogeana. E toată o Dobroge tată!



 Când a venit seara am urcat pe o stâncă de calcar așteptând...









 Așteptând asta





 Eu nu prea am făcut fotografii în tabăra asta, eram mereu călare pe ei, să nu piardă timpul aiurea. așa că nu prea am ce să vă arăt...




 După apusul soarelui am dat adunarea la marginea Taberei, ptr fotografiile tradiționale din prima seară a întâlnirilor - Dansul Ielelor, și comunicarea cu cei din centura Orion













 A doua zi, dimineață, înainte de răsărit eram iar pe stanci, dar nu am avut noroc de nori, a fost un răsărit fară valoare fotografică




La prânz am strâns tabăra și am plecat la Enisala, unde am început cu portrete



 am continuat cu portrete...




 și am terminat cu apusul







  Pe la 2 noaptea mă sună domnul Doctor Bogdan Șerbănescu, cică moare! Să-i dau NoSpa, că nu mai poate. Am căutat NoSpa prin tabără, dar nu am găsit, așa că am avut nevoie de salvare... A venit salvarea, l-au înțepat și l-au lăsat în chinuri la marginea taberei, că el nu și nu, vrea în tabără, nu la spital!
 Dimineață eram toți pe metereze, așteptând



 Așteptând asta


După răsărit am mai fotografiat, peisaje și portrete, dar eu nu am mai nimic, pentru că aparatele mele erau mereu date celor care aveau nevoie




 La prânz iar am strâns tabăra și am plecat spte Munții Măcin, la Pricopane. Pe drum i-am scapăt pe ăștia de sub control iar la un moment dat aveam mașini care se deplasau în toate direcțiile posibile numai spre Macin nu. Unii mergeau spre Constanța, unii spre Tulcea, alții Hârșova... Toată nebunia a început la o benzinărie din Bagdad - adică Babadag- unde s-au bulucit cam jumătate din cele 50 de mașini ce formau caravana noastră. S-a lăsat cu bloacrea traficului în Bagdad, iar de acolo... Mă rog, i-am descâlcit, am recuperat și amețiții care zburau pe unde nu trebuia, și am ajuns la Pricopane. Imediat am început să fotografiem prin zonă















 A doua zi dimineată, după ce noaptea am avut o turmă de mistreți ce a trecut prin tabără, am început cu ceva instantanee









Am continuat  înstrucția de dimineață, începând cu flotările



 apoi am făcut creasta Pricopanelor, de unde nu am poze, că aparatele erau iar la cei ce aveau nevoie de ele. Când am mai făcut o pauză, am recuperat un aparat ptr căteva cadre cu ei



 Spre seară tot mai erau în viață vreo 50 din cei peste 70 de prieteni!




A doua zi am fost cu câțiva dintre ei la Pietrele Mariei, să le arăt Copacul. Au insistat mult să-i duc acolo









 Iar ăștia sunt cei care formează nucleul dur al Taberei, Nemuritorii din Dobrogea!



Ultimele portrete înainte de încheierea Taberei Foto din Dobrogea






  Iar cu Ana Dobrogeana ne vom reîntâlni la workshop-ul de la Sf Ana, pe 1-2-3 Noiembrie.

  Am primit un mesaj ciudat pe fesbuc, cineva îmi reproșa faptul că mă dau apărătorul naturii, dar nu sunt la protestele ptr Roșia Montană și mă dau în spectacol cu portrete de gagici pe coclauri... Sunt căteva aspecte care-i scapă. În primul rând, nu puteam anula această tabără, sunt oameni care si-au programat concediul ptr asta, iar eu, chiar dacă aveam temperatura de 39 grade celsius, nu am stat în pat, cu vată în nas, ci mi-am onorat promisiunile. Iar cel mai important aspect e acela că Tabăra Foto din Dobrogea este chiar protestul meu.
  Protestez și eu cum pot, strada mea este câmpul de Colilie, bulevardele mele sunt - Valea Șerparul, Cheile Dobrogei, Grindul Lupilor, Valea Mahomancea, Valea Visternei. Culeg frumusețea sedimentată de milenii acolo, să vă arăt ce vrem să ucidem, ptr. niște bani care nu vor rămâne la noi. Dacă frumusețea poate salva lumea, atunci să vă arăt frumusețea Dobrogei!


Comentarii

  1. Mircea, m-ai facut fericit. A fost de vis, pacat ca s-a terminat.Daca ma ajuta Dumnezeu voi veni si la alte intalniri si voi recomanda prietenilor mei. STIMA!

    RăspundețiȘtergere
  2. Din nou o poveste frumoasa Mircea, chiar imi pare rau ca am dezertat si n-am stat si in weekend, dar ma bucur ca am vazut copacul in noaptea de vineri (parese ca noi am adus mistretii atunci :) ). Restul - cheile dobrogei geniale, am oameni care vin din afara si ma intreaba unde e, sa-i duc, enisala cu al ei rosu sangeriu (si cu apusul de poveste), iara pricopanele le-am batut prea putin, dar sigur o sa mai revin! Note de apreciere in primul rand tie ca ne-ai suportat cand orbecaiam ca oile, Anei ca ne-a suportat poze dupa poze si personale multumiri lui Adi Cirmaciu si Alinei care m-au adus din si spre Bucuresti! Personal astept workshopul de editare si anunturi viitoare despre cel de la sf ana. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  3. Asteptam cu nerabdare si celelalte editii! Pana-ntr-o mie, apoi suntem prea batrani sa mai tinem pasul!!! :)
    Multumiri, Mircea!

    RăspundețiȘtergere
  4. nicusor comanescu11 septembrie 2013, 17:54

    multumim mircea!! orice comentariu e de prisos!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim si noi pentru efortul depus in organizarea taberei si pt. rabdarea de care ati dat dovada(cu precadere inainte de instalarea in m-tii Macin :) ). Asteptam cu interes workshopul de postprocesare

    toate cele bune,
    cozmin

    RăspundețiȘtergere
  6. Oh, niciun comment, atunci eu prima, daca n-or fi inca nepublicate. Mai ceva ca Creanga domnul Mircea!
    Si sunati un pic indragostit :)) nu spui de cine.
    Si inca .... nu se poate veni cu dumneavoastra asaaaa de relaxare? Nu tipete, nu flotari, numai sa bucuresc okiul cu Dobrogea si figura dumneavoastra? Sau cu niste corpuri sculptate? Eu nu ma impac deloc cu regulile, tipetele, iar aparatul este antic, tehnica prin ceruri. Mi-a ramas sufletul si va garantez ca este mare :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumim pentru acest blog care prezinta tabara in mod mai complex decit imaginile izolate de pe FB. Ca sa realizezi o tabara cu workshop pentru 70 de persoane pare sinucidere (in gen harachiri), dar se pare ca ai supravietuit. Chiar daca sint adulti, priceputi fotografi si oameni de isprava sint 70! Se explica si portretele cu "gagicile", chiar daca noi tot nu pricepem conexiunile cu Dobrogea in afara de nume. Poate am fi priceput mai mult daca ar fi fost niste bastinasi ca model, get beget dobrogeni. In oricare din cazuri felicitari pentru munca eroica depusa cu organizarea taberei. Am urmarit actiunea de la distanta.
    Salutari prietenesti
    Daniella si Bogdan

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing!
I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw myse…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…