Dobrogea, ultima fântână...


  Stăteam și priveam scena,, gândind - mii de ani mișcarea asta s-a repetat, natural, firesc. Un izvor de viața, un ciclu neîntrerupt, ce nu are nevoie de mobilizari hipsterești pe facebook... Au fost 83 de galeți, Și vor mai fi, pâna la sfârșitul timpului! M-am simțit ca un papagal acolo, împopoțanat cu tot felul de scule scumpe. Clar eram din alt film... Mi-e tot mai greu sa nu vad cum profit, ca sunt la fel de prefacut, ca știți voi cine... Și mi-e rușine, dar nu știu cum sa-mi cer iertare...


Comentarii

  1. Singurul detaliu care arată că iertarea ce o ceri e sinceră este faptul că ai folosit cuvântul ”scumpe”. Pentru că acest cuvânt are legătură doar cu valoarea lucrurilor ”prețuite” în ”bani”. Și dacă am spus ”bani”, mă opresc aici, pentru că mi-e scârbă să continui. Pentru că, în sensul cuvântului ”ban”, valoarea este un termen de mult timp distorsionat.
    Altfel, lucrurile sau ”sculele”, oricât de avansate și complexe ar fi ele, sunt doar obiecte ce ne/îți folosesc numai pentru a sluji unor scopuri. Aici, și acum, evident frumos.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…