În Rai, ca Acasă. Fundătura Ponorului, iar.


 De ce fac eu de câteva ori pe an aprox.1400 km ptr. a sta câte 1-2-3-4 săptămâni rupt de toate muile care se vehiculează astăzi peste capul meu? Știți că e la mare modă să dai zilele astea, ba chiar cele mai darnice sunt fetele/femeile. Mă rog, mă dezgustă felul în care luptă pițiponcii și mai ales TOT ce înseamnă partid politic în țara asta. Clar eu sunt din alt film și-mi iau și eu de aia de care vorbeam fiind sub foc încrucișat - progresiștii butonați extern zic cum că aș fi psd-ist iar simpatizanții psd mă fac soroșist. Mă rog, fie primit!
 Revin la partea de poveste în care eu mă simt ca peștele în apă și care mă curăță de flegmele exaltaților și manipulaților de tot felul.
 Când vei ajunge în Fundătura Ponorului este posibil să experimentezi o anumită stare din cele două.
1 - să vezi iarbă, pietre , dealuri, ape, flori, vaci, oi, nana Armina, vine ploaia hai să fugim că am văzut și am pozat destul ptr. concurs....
2 - să te lovească ceva care-ți va bloca funcțiile, iar când îți vei recăpăta respirația, văzul și auzul te vei întreba pe ce lume ai trăit tu până acum. Și abia de la a doua sau a treia venire aici vei putea fotografia ceva coerent.







 Și vin cu duiumul să fotografieze. Este probabil cel mai râvnit loc de fotografiat, ptr. mulți fiind chiar intangibil. Iar asta doar din cauza comodității persoanelor respective, în sensul că am întâlnit pozografi care mi-au spus că nu ar renunța la confortul lor ptr a veni să stea aici o noapte cu cortul. Dar și-ar dori fotografii realizate aici.
 Iar majoritatea celor care pozează aici o fac ptr. a-și satisface orgoliul. S-a umplut de fotografii din Fundătură la concursurile foto. Ce-i drept, ele chiar aduc premii. Și lumea se bucură. aici m-au pierdut.
  Eu vin aici ptr. că așa mă întorc Acasă. Am fost acceptat de localnici ca unul de-al lor și am primit o mică căsută unde să pot sta atunci când pozograful normal fuge să se ascundă că cică nu sunt condiții de supraviețuire. Bine, când vin eu acasă... nu prea vine nimeni. Iar cei care totuși vin o fac în fugă, să mai fure un pic din frumusețea locului, poate mai iese de un concurs.
 Iar eu sparg lemne, car apă... TRĂIESC FUNDĂTURA PONORULUI. Și mi se-arată,










 După care mă întorc în Dobrogea, la casa cealaltă, cu un zâmbet tembel afișat pe toată fața. Iar dacă mai zic că am vorbit cu Zânele...


 ...se uită lumea la mine făcându-și semne amuzată, crezând că nu văd și în spate. Ceea ce ei nu știu este că ceea ce doar visează eu am deja pe carduri, fără să fi cerut măcar. Ce ironie. Am o avere de care chiar nu am nevoie.









 
 Atâta timp cât vei veni aici doar ca să iei, fără a pune nimic în schimbul a ceea ce ai luat... de fapt nu vei fi luat nimic, poate doar o iluzie deșartă. Și ai venit degeaba călătorule! Știu, poate că în lumea ta vei fi fiind celebru ptr. asta, dar pe aici, la mine-acasă... ești nimic...


Comentarii

  1. Superb! Mulțumesc pentru gânduri, trăiri și ... Rai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Apă în ochi și nod în gât. Știi senzația asta nu-i așa? Da' ce mai întreb, o știi, desigur.
    Ceea ce știu și eu este că am aceleași senzații când privesc ceea ce au privit ochii tăi, când aud liniștea din munți și neliniștea din sufletul tâu.
    Ceața și aburii aceia care ies din căpițele de fân îmi provoacă mereu o emoție uriașă. De ce? Pentru că le-a pozat un om care are trăiri puternice în general? Sau pentru că mie îmi place în mod deosebit CUM vezi tu ceea ce este în jur. Răspuns: habar n-am!
    Cert este că atunci când privesc, mă ia focul (zodiei) pe dinăuntrul capului, inimii... și îmi vine să-ți adresez toate superlativele din univers. Dar mai am un pic de rațiune și n-am să fac chiar așa. Îți voi spune doar că mă bucur iar și iar că te-am descoperit pentru că m-ai făcut fericit(nefericită) de nenumărate ori și mă mai bucur că există modul acesta în care pot să-ți transmit gânduri.
    Și... să nu uit! La mulți ani! Să fii iubit și protejat!
    Nu-ți mai adresez alte urări pentru că pe restul le știi. Cu bine... până data viitoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Incredibil ce am descoperit aici in tufisuri !

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, chiar ma simt nimic. Multumesc pentru "trezire"!

    RăspundețiȘtergere
  5. Superbe imagini!!! Felicitari Mircea Bezergheanu!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunteti fenomenal,multumesc pentru acesta caslarorie in paradis,mai exact in Rai...in Gradina Maicii Domnului..!

    RăspundețiȘtergere
  7. Locuri unde nu mai existi decât tu, cel care vrea sa scape, sa se refugieze, cel pentru care mizeria din lumea înconjurătoare e prea mult! Sufletul meu e de multă, de prea multa vreme refugiat în asemenea locuri! Mulțumesc Mircea!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…