Dobruja, Dobrogea ailaltă. Dincolo de Voma veche.


  După ce am ajuns la saturație cu turele foto am zis că e momentul să ies de capul meu, singur. Să nu mai aud - Mircea, azi ce facem? Mircea mai stăm mult aici? Cred că anul acesta mi-a pus capac.
 Așa că am luat drumul Dobrogei.




 Se anunțau ceva Furtuni, spre disperarea consumatorului de Vamă Veche și spre bucuria mea. Și dus am fost. Chestia interesantă este faptul că la nici 30 de km de Voma Veche dai de o altă lume. din toate punctele de vedere. Începând cu apa, culoarea ei și terminând cu malul stâncos. Să mai spun că aici am spațiul și liniștea la care nici nu pot visa în Voma veche? Nu vă mai spu, vă las doar să priviți...














  Iar când vine Noaptea, ei bine, abia atunci ies cu adevărat la fotografiat. Și mulți nu înțeleg cum pot  să zic că fotografiez noaptea... Adică ce fotografiez? că nu e lumină!...


















Vă zic, atunci când nu e lumină mai e cum mai e, dar când vine Furtuna... atunci chiar e doar ptr ăia tari de înger. Pițiponcu standard face pe el instantaneu, că de aia s-au inventat panaramele alea de pantaloni pe care-i poartă. La primul fulger sub limita legală de 5 km în linie dreaptă e deja fiert în suc propriu. Iar dacă nu sunt Fulgere, cică plouă și se udă.









 Dar Furtuna, ca orice Furtună, trece. Și nu știu ce se petrece în sufletul omului când tocmai a trecut printr-o furtună, nu pot exprima sau explica. Dar ceva se schimbă un pic, adăugându-se. La ce?... nici asta nu pot spune în cuvinte.


 Dar, cu siguranță, se va închide un cerc la un moment dat.


 Dar până atunci, stau și aștept răsăritul soarelui la Tyulenovo, ud, rupt de oboseală și împăcat. Moment în care mă trezesc flancat de câteva masini pline cu pozografi. Veneau din Voma Veche, unde aveau un uorkșop. S-au împrăștiat pe toate stâncile din fața mea, deci încercarea de a mai fotografia și la răsărit în acel loc e compromisă... hopaaa, stai că au venit și 2 echipe diferite, puse pe aruncat rochii și mirese la gunoi. Clar, e timpul să mă car un pic mai încolo. I-am lăsat să se bucure și ei de loc, așa cum eu nu o mai pot face eu...








 Iar acum stau și mă gândesc - dacă nu aș fi adormit la volan iar mașina nu m-ar fi dus cu 30 Km mai la sud aș fi avut niște superbe fotografii din voma veche. Așa... trebuie să mă consolez cu câteva pietroaie...





 În August trebuie să fiu acolo, că sunt stele multe. Voi - #stațacas #sănuveniț.

Comentarii

  1. Absolut superbe fotografiile. Nota 10 si pentru tehnica dvs. E o incantare sa ma uit la pozele pe care le faceti. Maestru, efectiv...

    RăspundețiȘtergere
  2. Imaginile sunt dincolo de realitate; iti taie respiratia! Ochi de fotograf! Din pacate comentariile sunt putin prea caustice la adresa "pitziponcului"... Nu toti suntem la fel si meritam ingaduinta! Mult success pe mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu de fotografii nu mai comentez, ca n-are sens, dar comentariile acide m-au uns pe suflet! Cică stațacas, sănuveniț! Delicios.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....