Pagini

duminică, 5 martie 2017

Pierdut în propria viață - II.




  Plătesc un preț prea mic, pentru a primi acceptarea. Când Dobrogea te ia la sânul ei, poți fi apa dintr-o cascadă, aburul în care se ascund umbrele nopții, furtuna generată de aripa unui fluture miiic, mic de tot. Încetezi să te mai întrebi De ce?!!! Doar ești, ești ce vrei tu omule.

 
            " De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării
                        Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta"




Iar dimineață primesc de la un prieten următoarea întrebare:

 "Stau de ceva vreme singur in noapte si iti citesc posturile. Ma sperii ca dracu. Esti un soldatoi al dracului de crancen, rezistent si dur, care mascheaza un suflet bun. Pari burlesc si spectaculos. Socant. Cine te urmeaza nu face fata decat daca te urmeaza orbeste si in tacere, cacandu-se pe ea de moarte si nemaigandind la soarta sau la viitor. Cum rezisti pe campuri toata ziua, schimband aparaturi de miliarde ca pe ciorapi si supravietuind intre atatea jigodii care ti-ar sparge si capul numai ca scoti vreo camera ? Cine te tine ? Cine te protejeaza si de ce ? Ai 5 servicii secrete care iti dau bani neconditionat ? Ce faci ? De ce ? Cine esti ? Apari dispari dispari apari….ma sperii de moarte. Ce-i dupa fotografie, ca vad ca nu ala-I scopul. Aia-I doar "legendarea". Pentru ce recrutezi ? Cu cateva mii ca tine Romania ar fi mare putere. Stii sa plangi ? Ca de ucis sunt sigur. Al cui esti ? De unde vii si unde vrei sa ajungi ? Mi-e greu sa cred ca nu esti supercalculat. Esti antrenor de lepadare de sine, dar numai atat ? Respiri iarba, oxygen, copaci. Cine-ti sta in preajma ? Ai o afacere cu Zamolxe ? Ala te calauzeste ? Cum reusesti sa fii social ? Iarta-ma. Dar prea multa libertate in jurul tau. Prea multa pentru cineva care nu stie daca sa te admire sau sa se ingrozeasca. Iarta-ma ca am scris astea.


 Prietene, de când am ales să devin nimeni, nu mă mai doare faptul că "valul meu" nu mă mai duce pe culme. Valul s-a stins ușurel, dar așa am descoperit "Lumea Subacvatică"... Lumea aia de unde vin și unde se întorc la gongul final, toate "maimuțele".

3 comentarii:

  1. Foarte profund , tu ești legenda noastră .

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce frici il încearcă pe amicul Dumneavoastră! Sau nu. ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. greu de tot sa te privesti in oglinda...greu si frumos..

    RăspundețiȘtergere