Treceți la conținutul principal

Fundătura Ponorului, fântâna Zânelor și cîinii cu ochi albaștri


  După misiunea din Dobrogea am plecat împreună cu Marius spre Fundătura Ponorului, să luăm 40 kg de brânză și jumătate de porc, afumat și preparat. Bine, astea urma să le luăm din Federi, de jos din sat. Urcarea spre Fundătură am făcut-o doar ca să avem cu ce ne lăuda acum, forțând-o pe Cici mai tare ca oricând. Închipuiți-vă un drum forestier de 10 km plin cu zăpadă de jumătate de metru plus câțiva copaci doborâți. Cei din sat ne-au spus că nu vom reuși, s-a încercat cu sănii, dar au dat înapoi după ce s-au blocat animalele în niște troiene. Am avut parte de o urcare de 2-3 ore în treapta a-I-a cu reductor, iar cel puțin jumătate de oră am avut o repriză la 4000 ture, pe urcarea cea mai lungă și abruptă.. Dar să trecem peste asta, să vă prezint Fundătura așa cum puțini pot să o vadă - Plină de Zâne!

















  Am stat acolo 3 zile și 2 nopți. La -23 grade. Când am spus că urc iarna asta și chem ceața am fost întrebat dacă e ceață iarna pe acolo. Ei bine, este. A venit la întâlnire chiar din prima dimineață, așa că am putut trece pe sub Curcubeul alb, ptr a intra la Fântâna Zânelor.








 Ce bucurie să privesc înapoi și să văd că am lăsat o urmă spre fântână...


 Coborârea din Fundătură a fost aprope la fel de epuizantă ca urcarea, și mi-au tremurat mâinile și picioarele cam 6 ore de la momentul în care eram deja la asfalt. Seara ne-am îndreptat spre Emanuel, în Munții Trascău, unde am înoptat. A doua zi am luat direcția Sighișoara și ne-am oprit la Racoș, ultimul vulcan ce s-a stins pe teritoriul țării noastre.



 de la Racoș am provocat iar soarta, traversând spre Tușnad prin defileul Oltului, plin de zăpadă. La primăvară trebuie să stau o clipă și acolo, în defileu! Zău.
 Am ajuns la Tușnad, unde urma să fotografiem a doua zi cursele de atelaje cu câini. Am urcat la Sf Ana, să căutâm și acolo Zânele...


                                                                 Vedeți?!!! Zâne!


 Cerul albastru s-a arătat doar o clipă, cât să trag acel cadru.






  Au urmat 2 zile în care am iubit câinii, ca niște copii!
























 Bucurie dedicată mamei mele, care a făcut tot posibilul ca eu să fiu ceea ce sunt. La o săptămână după această poveste, pleca să-mi culeagă flori alături de Zâne, așa cum făcea în fiecare noapte de Sânziene...

Comentarii

  1. Multumesc! Imagini si povestiri ce te lasa fara cuvinte si te umple de entuziasm, ca exista atata daruire pentru a povesti si emotiona prin imagini.

    RăspundețiȘtergere
  2. Atat de frumos, atat de multa liniste, atat de mult calm! Si ce priviri au cainii - cum sa nu ii iubesti!
    Si eu va multumesc.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…