Pagini

marți, 12 aprilie 2016

Prieten ca o Furtună


    " De voi lua aripile mele de dimineață și de mă voi așeza la marginile mării
Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta"




Am făcut multe rele, am hulit și mi-am bătut joc de tot ce era mai mic și mai slab ca mine. Cu toate astea, am simțit Iubirea care mă inconjura din toate părțile, apărându-mă și ghidându-mă, fără ca eu să-mi dau seama. Timpul - Răbdarea lui Dumnezeu - și-a făcut datoria, dându-mi șansa de a vedea o nevăzută cărare. Am părăsit din curiozitate copilărească drumul betonat, impus, și m-am pierdut ÎnTufișuri, unde am descoperit încet, încet Dobrogea. Nu s-a arătat brusc, ca o revelație. invidiez pe cei care au avut parte așa ceva. Pe mine m-a încercat, să vadă cât duc. M-a pus să îndur friguri cumplite, călduri infernale, sete și foame, atacuri ale oamenilor, suferințele bolilor. Credeam că sunt un dur, antrenamentele făcuseră din mine o mașinărie eficientă, unde nu era loc de Suflet și compasiune. Dar să vezi minune, abia aici, în Dobrogea, am înțeles o pildă transmisă de mentorul meu, atunci când întrebam de ce trebuie să mă antrenez ptr a răspunde cu violență, deoarece observam o contradicție între calea mea de atunci și recomandarea de a fi sensibil și atent la gingășia primelor flori. Eram totuși atras de liniștea și frumusețea unei grădini, nu iubeam din cale afară antrenamentele lungi și dureroase.




Dar abia acum pot spune că încep să înțeleg DE CE am trecut prin toate.

 Trebuia să fiu ca un războinic într-o grădină, pregătit ptr timpul în care războiul va veni peste acea Grădină.


Așa am ajuns Tată ca un Lup, Prieten ca o Furtună, puternic ca un cuvânt, nevăzut ca o idee, prezent și când nu sunt acolo...




" Minunată este știința Ta, mai presus de mine; este înaltă și n-o pot ajunge.
Unde mă voi duce de la Duhul Tău și de la fața Ta unde voi fugi? "



Un comentariu:

  1. :) Calea Razboinicului... Probabil ai ramas fara mentor foarte devreme, daca ai batjocorit pe cel mai slab... Ironia Razboinicului ne-ispravit, este ca el ajunge in Gradina si se gandeste tot... la ... razboi. Putini Razboinici ajung insa la Gradina... Calea aceasta este una lunga si primejdioasa, iar pretul de a merge pe ea e mare, lasa multe urme adanci, iar cei mai multi se pierd pe drum, altii pierd Calea, altii motivatia, altii destinatia... Razboinicul, Frate drag, este Lup, dar nu si Fiara. Uite, un Dar: Regii Daci erau ingropati cu un cap de lup pe umarul drept. Asta semnifica ca Fiara era supusa Vointei Sale, Lupul dominat de Rege,fiara in slujba Regelui si nu invers. Cand trebuiau sa lupte, Dacii, ridicau Steagul Lup deasupra, slobozeau lanturile Fiarei imblanzite si luptau nu ca niste oameni, ci ca niste... zei. Razboinic desavarsit nu este cel ce stie sa lupte, nici macar cel ce a castigat nenumarate infruntari si acum se bucura de pace, Razboinic este cel ce se poate stapanii pe Sine si si pe Fiara. Lupta de afara te pregateste pt lupta dinlauntru si invers. Multi Gradinari au ajuns Razboinici si multi Razboinici Gradinari. Nu 'ai devenit Razboinic' pentru a apara Gradina, ci esti un Razboinic in Gradina. :) Esti ce alegi sa fii, ai ajuns aproape de eqilibru. Privesti Fiara in ochi de la acelasi nivel, inca nu ai coborat-o pe umar. Daca inca mai cauti un sens pentru eqilibru, mai ai inca Cale... Mentorul tau a dorit sa cunosti Fiara, sa o imblanzesti si sa o stapanesti. Tu si Kung Fu Panda ce impartiti aceiasi soarta... Of of, mai mai... Mentorul tau nu a vrut sa fii doar 'razboinic', ci a vrut sa fii OM. Insa tu alegi: razboinic, Om, Omul lui Dumnezeu...

    Bucurie!

    RăspundețiȘtergere