Treceți la conținutul principal

Poveste secretă


 În viata asta am adunat multe fapte rele și câteva bune. Încerc să echilibrez balanța,cât mai e timp. Am fost rău, nepăsător, egoist și orgolios. Mi-a plăcut de mine, doar de mine. Încă-mi mai place...
 DAR CHIAR ÎN CLIPA ASTA, LA PICIOARELE MELE MOARE O FIINȚĂ...nu pot face nimic, privesc și mă pregătesc să o fac și eu, demn, atunci când va fi timpul. Este sărbătoare acum, vă pregătiți de Crăciun, probabil aveți și o masă bogată. Bravo, felicitări, ați reușit în viață. Eu am ratat, nu-mi mai găsesc locul în lumea voastră. Nu înțeleg ce prăpastie se cască între sufletele noastre, ce oare ne-a facut să uităm de frații noștrii, de părinții noștri, de strămoșii noștri, ce ne-a făcut să devenim o turmă docilă, ușor de manipulat, ce ne-a învrăjbit, și ne-a rupt în diverse ''popoare'', ce ne-a făcut să credem în Dragoste folosind mai multe religii, fiecare fiind CEA CORECTĂ, ce ne-a făcut să dorim ceea ce nu vom folosi chiar dacă am avea 10 vieți, ce ne-a făcut să uităm că suntem un întreg? Foamea? Nu cred. Ne-am maturizat prea repede și am pierdut tot. Inocența, sinceritatea, compasiunea...



  Dacă ar fi fost doar Foamea, am fi ucis doar animale, dar noi nu ne-am limitat doar la asta, am ucis Fratele, de fiecare dată când am avut ocazia


 Am vrut să ajungem zei


 Să călătorim cu viteza luminii...


 Dar lăsăm prăpăd în urma noastră


  Cumva, mi-am reamintit de ceva care m-a schimbat, o întâmplare veche, de pe vremea cănd nu eram eu, încă. Mi-am amintit de un conflict în care am intervenit, când puteam foarte bine să-mi scap pielea extrem de elegant. Am ales să rămân, atunci când puteam să întorc spatele...
 Am rămas să scot din rahat 2 demenți, care aveao o singură calitate, în raport cu mine - erau Români, din Bistrița. Un grup de peste 200 de bărbați dintr-un trib din Coasta de Fildeș venea să-i linșeze, nu intru în amănunte, ptr. că nu pot, și nici nu vreau. Mi-ar fi rușine de mine...
 Ne-am retras într-o clădire, la etaj, urcând niște scări cu balustrade din fier forjat. Niște balustrade lucrate frumos...
 Din urma noastră urcau zeci de oameni înarmați, ce frecau de zabrelele acelor balustrade niște macete și țevi de metal. Sinistru zgomot, mai alesc când am început să aud și lanțuri grele târâite alene pe mozaic. Nu se grabeau, iar noi nu aveam aripi, să zburăm de acolo. Atunci mi-am dorit să fiu Pasăre! Iubeam orice păsărică, și cea mai mică și urâtă păsărică. Dar nu eram decât o umbră de om, paralizat de frică.
 Cumva, ceva, nu știu ce, m-a făcut să le spun astora cu care eram să se ducă în spate, într-o cameră ce avea o ușă deschisă, dar surpriza cea mare a fost când am constatat că mi se alătură un Ungur, pe care îl chema Endre, așa cum am aflat mai târziu, dar și doi Ruși!!! Bine, ăștia erau destul de beți, așa că suspectez că nu realizau în ce se băgau! Am ieșit în fața celui care părea că-i conduce pe africani și am făcut poate cea mai mare aroganță din viața mea - am întins mâna în față punând-o pe pieptul lui și spunând că nu pot să-l las să le facă rău celor pe care-i căutau, deoarece sunt din tribul meu, așa că sunt Frații mei! Ca o paranteză, de atunci mi-am descoperit mulți frați! Omul era mai înalt cu un cap decât mine, și mult mai solid, iar în spatele lui veneau lejer muuuuulți, dar mulți alții la fel de masivi și înarmați cu de toate. Pentru prima oară în viața mea am închis ochii și am vazut prin pleoape!!! Vă jur că vedeam scena perfect! Liderul, Michael, așa cum aveam să aflu că-l cheamă după ce am devenit buni prieteni, i-a oprit cu o mișcare apoi mi-a vorbit în Franceză. A zis că-i iartă momentan, și încă ceva ce nu am înțeles. M-a numit prietenul lui, mi-a întins mâna și am avut șansa de a practica cel mai complex salut realizat cu mâna... Vreau să spun că nu mă mai simțeam, parcă aveam 27 de grame! După 4 sau 5 zile unul dintre cei din Bistrița a fost prins și călcat cu bestialitate în picioare, săreau cu picioarele pe capul lui, iar întervenția mea era prea târzie, nu mai puteam face nimic să-l salvez. Cred că soarta mă chinuie ptr a-mi da o lecție, că prea multe situații am trăit, în care deja era prea târziu să mai intervin. mĂcar să nu mai asist, să nu-mi trăiesc neputința. Cu Michael am devenit prieteni, eram invitat la ei de câte ori avea loc o zi onomastică, sau se năștea câte un copil. Îmi amintesc ce curați erau, dacă nu aveau apă, se spalau cu praf... de trei ori pe zi! Mă rog, sunt multe detalii, dar și așa, povestea e SF! Am căutat o Insulă, să stau singur cu mine, să-mi povestesc, și să mă minunez de ceea ce poate să-mi ofere viața.



  Că m-am săturat de ipocrizie și de regulile cere ni se impun, de gardurile peste care avem doar dreptul să privim, nu să le și trecem


 Mi-am găsit o bucurie în timp, aceea de a trece de ''granițe'', ori de câte ori am ocazia








 Mai frumos este că mi se alătură tot felul de ilegaliști, cu care trec granițele în fiecare noapte


 Recunosc, unii îmi fac încă probleme, dar iau măsuri ferme de fiecare dată!


 Hai Crăciun Fericit! Cât am spus povestea asta, lângă mine nu s-a pierdut încă o viață, încep să am sperante... Cred că de data asta nu am ajuns prea târziu


Comentarii

  1. pur si simplu nu imi gasesc vorbele...

    RăspundețiȘtergere
  2. Nimeni nu e în măsură să contrazică ceea ce ai spus cu privire la tine… tu știi cel mai bine cum ai fost, DAR, faptul că resimți atât de intens încă orice greșeli (omenești ar spune mulți) pe care le-ai făcut, dovedește CUM ești de fapt ca și om și cât de curat ți-e sufletul .

    Fă fapte bune, fii așa cum îți dorești, dar iartă trecutul, iartă-te pe tine cel care ai fost și fii mândru de Omul care ești astăzi.

    Nu-ți găsești locul în lumea așa-zis ”a noastră” pentru că ai depășit de mult ”micimea” ei… lumea e de fapt a celor ca și tine, a spiritelor evoluate. Fără astfel de oameni care au existat în toate timpurile, dar au fost (și sunt) rari, omenirea ar fi comunicat încă prin semne și ar fi trăit în grote.

    Nu spun care dintre noi sunt cei ratați…

    Numai bine îți doresc, Omule !
    Renata

    RăspundețiȘtergere
  3. Multe trairi amestecate. Spiritul Craciunului s-ameti 'nainte de vreme? Desi viata plina, din scrieri, cel putin mie-mi iese un OFFFFFF mare, lung, zalud in fatza ochilor.
    Inca-s toate bune, donul Bezergheanu?
    As zice si de fotografii, dar ar fi o zicere saraca sau copiata, asa ca sar'na de cadou, sa ne-auzim si de an nou!

    RăspundețiȘtergere
  4. La multi ani prietene! Chiar daca nu ne cunoastem, eu asa simt: o mare prietenie. Vin mereu aici si n-am plecat niciodata dezamagit. Frumos.
    Cu prietenie NS.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Africa, fotograful, pensionara engleză și wild life-ul vândut grețos.

Am așteptat câteva luni înainte de a povesti adevărul, din punctul meu de vedere, despre așanumitele ture de safari foto în Africa. Am zis să mă mai liniștesc, și cred că am făcut bine, dar chiar și așa, materialul va supăra ceva lume...
  Când mi s-a propus să merg în tura asta am refuzat, spunând că nu am încredere în ofertele care se tot lansează an de an. Mi s-a promis atunci că va fi o tură DEDICATĂ fotografiei de wild life, unde totul va fi optimizat ptr acest demers - cazările în locuri de unde să nu mergem ore în șir cu mașinile până la prima găină sălbatică, ghizi experimentați în fotografia de wild life, mașini dedicate acestui gen de safari, program flexibil, adaptat la dorințele noastre. Îhââmmm, chiar așa a fost!...
  Am plecat din București, cu o escală de o noapte la Doha.



  Din Doha, am plecat a doua zi iar după câteva ore de zbor am aterizat în Tanzania, pe aeroportul Kilimanjaro. Din aer am întrezărit craterul Ngorongoro, unde aveam să ajungem la începutul turului…