Treceți la conținutul principal

Acasă la Mama Gaia - călătorind în interior


  Eram Fotograf. Acum sunt doar un Călător. Credeam că sunt Fotograf. Dar eram un călător, înainte de Marea Călătorie. Fotografia m-a aruncat pe acest drum, aveam un scop bine definit - Să câștig bani, să ajung faimos, să mă laude lumea! Dar drumul mi-a oferit alte minuni, incomparabile. Ascunse de greutățile urcușului, apăreau și dispăreau, făcându-mi cu ochiul. Am părăsit drumul, ptr. a le culege. M-au pus la încercare, de fiecare dată. Vroiau să știe dacă nu cumva doresc să prind doi iepuri dintr-o lovitură. Să știe dacă nu cumva căutam în continuare faima și bani, dar și secretul eliberării. Așa am ajuns să ies la fotografiat plin de încredere, ptr. a constata că nu aveam ce fotografia. Subiectele erau inexistente, iar cu ochiul nu găseam nimic. Simțeam totuși un puls profund. Am închis ochii... am așteptat, am așteptat, am așteptat... și NIMINC.  Am închis iar ochii, și iar și iar. Apoi am simțit rușinea ptr. aroganța mea de mare fotograf. Consideram că pot fotografia oricând, orice. Cândva puteam. Dar o făceam ptr. a demonstra ceva. Adică era doar orgoliu. Aveam acumulate cunoștințe în domeniul fotografic cât să ies din orice situație. O singură noapte la Copacul meu din Valea Grecilor - Măcin, apoi o simplă călătorie, din curiozitate, la Aluniș, m-au făcut să înțeleg, darul primit trebuie dat mai departe, frumusețea care mi se oferea, doar după ce nu-mi mai încordam mușchii fotografici, trebuie împărțită cu cei care nu pot ajunge la ea, fie că nu au resurse materiale, fie că sănătatea nu le permite să zboare ca mine. Frumusețea poate salva lumea? Da, văd asta, experimentând cu cei din jurul meu. De când am început să arat Dobrogea ascunsă în mine, lumea care mă cunoaște a început să iubeasca Lupii. Un fluture a devenit ținta unei ieșiri de sfârșit de săptămână, iar o păsărică a declanșat unora o pasiune ce-i poartă acum prin Tufișuri, cu determinatoare de păsări după ei. Motorul este Fotografia, scânteia a fost, poate, și transpirația sau sângele meu, vărsate prin Dobrogea. Mi-am dat seama că Fotografia nu are cum să fie singurul motiv ptr. care suportam insuportabilul.



 Fotografia a devenit o unealtă, nu mai este scopul. iar faptul că trăiesc exclusiv din asta începe să se estompeze. Ceva care te ține în Viață este o resursă vitală, nu-i așa? De obicei, aperi accesul străinilor la resursele vitale. Dar soaptele din Țara Luanei mă îndeamnă să fiu încrezător, să dăruiec resursa asta, ca tot mai mulți să deschidă ochii și să audă respirația Mamei. Mama Gaia, sau Gea, sau Zeița Pământ, din care ne tragem toți. Mi-a spus de Hiperboreeni, de Pelasgi, de civilizațiile ce au fost înainte de noi, de greșelile pe care noi le repetăm, de lăcomie, minciună, ură. De faptul că moartea nu este altceva decât o altă stare, trecerea de la starea materială, ce ne ține legați, pradă propriilor noastre spaime. Moartea nu este decât un apus...


Unul urmat de un Răsărit


Dar între Apus și răsărit trăiesc Visele noastre! Atunci totul este posibil, atunci primim iertarea ptr. greșelile din timpul zilei, atunci ne vindecăm de spaime, sau suntem răpuși de frică, funcție de cum alegem. Eu am ales Stelele, mi-am strigat Părinții din Centura Orion, și ei mi-au făcut semn. Știu al cui sunt, și din ce mă trag. Chiar numele meu ciudat înseamnă undeva - Căpitanul Gărzii. Cel care nu se predă -  Mi-au spus legendele de care trebuia să fim mâmdrii, dar pe care le-am vândut pe nimic.
Legendele au rămas între stele, noaptea trăiesc printre ele, iar moartea mă poate așeza unde mi-e locul.
De aia nu-mi este frică. Nu am ce să pierd, ptr că nimic nu se pierde. Doar se transformă. 


Trebuie să stau între vestigiile rupestre de la Bozioru, de la Colți, noaptea, să-mi înving teama și frigul sau foamea. Zidurile acelea Vorbesc. Dar nu mai avem urechi să le ascultăm. Apa de acolo e magică, dar poate să te omoare. Am găsit un izvor cu apă verde, iar totul în jur era alb. Ființe fantastice fulgerau pe sub luciul apei. Am știut că pot să beau. Am stat la pat o săptămână. Am visat. M-am făcut bine ca să fiu bun la Workshop. Am terminat Workshop-ul și am mai stat cîteva zile dar m-a chemat Ceahlăul. Unde alergam pe platoul de sus, de parca eram un Ied de Capre Neagră. Apoi am ajuns la Noroaie, să văd Vulcanul din Cer.


 Apoi Ciucașul





Din nou Ceahlăul...





 Piatra Craiului și din nou Țara Luanei...










 Probabil, de foame, am început să am halucinații, și sigur, asta mică e de vină...


 Chiar dacă, la Aluniș, am primit un măr în cap, chiar când simțeam că trebuie să mănânc ceva. Pe bune.


Am avut o toamnă plină de acțiune, chiar dacă fotografie nu prea am făcut. Am văzut cum moare frunza...


 Cum roșul iese din lac...


Cum arată respirația muntelui


 Cum poveștile se pierd în praful uitării...


 Trebuie acum să ajung la Ultima Leprozerie. Acolo voi afla ceva, nu știu ce...

Comentarii

  1. superbe fotografii. adevarate opere de arta.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma inclin in fata dumneavoastra domnule ARTIST !

    RăspundețiȘtergere
  3. Mircea Tufareanu19 noiembrie 2013, 10:18

    Cu imaginile si povestile d-voastra parca ma face sa ma reintorc la ceea ce am iubit odata...tara asta cu frumusetile, cu legendele si misterele ei de care din pacate nu mai vrem sa stim...faceti sa ne simtim ai pamantului acesta pe care calcam ca stapini si nu ca sclavi cum vor unii

    RăspundețiȘtergere
  4. absolut fantastic!!! Pozele de la alunis imi taie rasuflarea...

    RăspundețiȘtergere
  5. O delectare- si cuvantul si imaginea...
    Felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  6. Demult, am descoperit un diamant care se află în sufletul și inima unui OM - FIUL FOCULUI...
    Razele lui aproape m-au orbit, dar m-am frecat de multe ori la ochi și-n cele din urmă am început să zăresc mai bine... doar pentru a afla că ceea ce găsisem era doar ”vârful aisbergului”...
    E.

    RăspundețiȘtergere
  7. Superbe imaginile cat si textele. Mircea daca poti spune ce obiectiv ai folosit la prima fotografie si ce setari?
    A fost cumva 14-24mm ? si cam ce ISO 1600? si timp de expunere..? Multumim ca impartasesti cu noi o parte din trairile tale.
    Mihai

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…