Pagini

marți, 27 august 2013

Portretul, câteva cuvinte despre focală


 Asist la discuții despre fotografia de portret, despre emoție, mesaj, idee, terminând de multe ori cu latura tehnică. Despre asta am timp acum să vă spun câteva impresii, informații care s-au acumulat de-a lungul timpului, în drumul meu prin fotografie.
 Nu sunt adeptul fotografiilor, portretelor în special, realizate după scenarii. Văd tot mai des poze care ilustrează așa zise întâmplări spontane, dar care sunt situații create cap coadă sau doar provocate. Adică, pui baba să facă aia, copilul aia, capra aia. Le sincronizezi cu o comanda verbală și declanșezi la acea comandă. Cei care nu au fost acolo vor crede că ai ochi și spirit de observație. Tu ai trișat. dar taci mort în păpușoi.
 Așa că am căutat să prind spontaneitatea în fotografiile mele, iar fotografia de wild life a fost cea mai bună școală. Acolo e mai greu să faci scenarii.
 Am fost prin Vamă, unde se desfășura un eveniment foto anual, și am asistat la genul acela de fotografie de care vorbeam. Am ascultat dialoguri între artiști. Prea multe cuvinte, prea puțină emoție. Oameni buni,  Emoția taie respirația, nu te lasă să mai behăi! Sunau atât de fals. Discuții despre cum fac istorie dialogurile lor!!!!!!! Am crezut că am nimerit în Grecia Antică! Dialoguri istorice, dar fotografie...subțire.
 Am plecat la fotografiat, să mă descarc. Așa am descoperit-o pe Andreea. A fost un portret declanșat de instinct, din mișcare, la comanda acelui zâmbet. Sunt mândru de el, am dinamica indusă de rotația părului și direcția privirii, am un echilibru cromatic creat de culoarea caldă a părului și a pielii, la care se opune complementara verde/albastru din fundal., complementară realizată prin fotografierea unei zone din umbră, în care temperatura de culoare era mai ridicată decât temperatura de culoare a luminii ce cade pe subiect. A fost întâmplare, exploatată de experiență.
 Ajung acum la focală. Aici am auzit mereu șabloanele servite la cursuri. Vă spun, NU E NEVOIE DE O ANUMITĂ FOCALĂ PTR UN PORTRET. Puteți face portrete excelente cu focale mici, între 14 și 28mm



cu focale medii, gen 50mm




 Precum și cu focala considerată focala portretiștilor - 85mm


Dar nu mai dați crezare legendelor, anume că focalele mari, peste 135mm, produc portrete slabe, deoarece comprimă planurile. Uitați planuri comprimate la prima fotografie de pe această postare, realizată cu focala de 200mm! Cei drept, am folosit un obiectiv Magic, care mă uimește de fiecare dată când îl pun pe aparat - Nikon 200/2 G VR. Testat de curând de laboratoarele optice DxO, cu verdictul - Cel mai sharp obiectiv testat vreodată! Întradevăr, e sharp de-ți taie retina, dar magia lui constă în altceva, ce nu poate fi cuantificat și prezentat de nici un laborator optic în valori absolute. E vorba de Bokeh și e de capacitatea lui de a reproduce culorile într-un mod deosebit de plăcut.


 Sar acum la o focală extremă - 800mm, chiar dacă am multe portrete excelente, realizate și cu 300mm. Fotografiile sunt realizate cu Nikon 800/5,6E. Se poate remarca chiar efectul de tridimensionalitate, mai ales la ultimul portret.



 Articol scris ca un răspuns la zecile de întrebări referitoare la focalele cu care fotografiez. Prefer 28 sau 35mm și tot ce este peste 135mm. Zona 50-85 mi se pare banală. Dar asta este doar senzația mea, fiecare poate experimenta diverse arome, la diverse focale.



4 comentarii:

  1. Great post, fantastic photos:) Greetings

    RăspundețiȘtergere
  2. Mircea ce tehnica folosesti cand focalizezi, recompunere sau te duci cu punctul de focus pe ochi ?
    Multumesc anticipat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De obicei folosesc punctul de focus lateral pe ochi, dar sunt multe cazuri în care folosesc punctul central, apoi recompun. E valabil mai ales la focale lungi, unde recompunerea nu creează probleme foarte mari. Mă refer la focale peste 200 mm, unde nu am nici curbura de câmp, așa cum am la 35-50-85 mm

      Ștergere
    2. Iti multumesc.

      Ștergere