Pagini

luni, 19 august 2013

Hagieni. Plăcintă fără exif, Nikkor 800/5,6E și ochelarii magici.


Am dat o fugă spre sud, sa mănânc Plăcinte și Baclava, făcute de tanti Denislam Ruchtie, în Hagieni. M-am întâlnit cu Adrian Moisa și Bogdan Șerbănescu,  apoi plecat din Vamă destul de târziu, pe la ora 8. Am ajuns la tanti Ruchtie acasă, iar la întrebarea noastră - sunt gata plăcintele? - ne-a raspuns că nu, să mai mergem puțin pe la pădure până sunt gata.



Pădurea Hagieni este una dintre cele mai interesante păduri de la noi din țară, dar greu accesibilă și relativ necunoscută de lume. Până la pădure am trecut prin sat, care este puțin mai ciudat




 Am poposit un pic și la cimitir, unde am avut o senzație specială, ținând cont de faptul că fiecare piatră de pe acel câmp, marca un suflet dus




 La padure nu am zăbovit, deoarece erau aproape gata plăcintele, și parcă simțeam mirosul până acolo. Ne-am întors rapid la tanti Ruchtie, care ne aștepta cu ele gata!




Am făcut greșeala să afirm că seamănă cu cele din magazin...
 Reacția - Ce măăăă?!!! Aia nu e Baclava, că Bacalavaua se face cu suflet!!!




 Așa că am băgat-o pe Geanina la înaintare, să afle cum e cu sufletul din Baclava.







 Iar când am trecut la capitolul placintă cu brânză de capră și oaie... M-am retras doar eu cu tanti Ruchtie în casă, să aflul secretul lor. Am tras și perdelele!




 Da ăștia fierbeau afară, cică ce fac eu așa mult înăuntru!!! L-au pus pe Adrian să facă pe însetatul, să intre să ceară un pahar și să arunce o privire asupra acțiunilor din interior...


Domnu doctor Bogdan Șerbănescu se zgâia pe la ferestre, doar, doar vede și el secretul rețetei de placintă.





 Oricum ar fi, nu mai încercați să aflați rețeta secretă că am șters exiful de la pozele cu plăcintă.
 La plecare domnu Doctor a avut ceva discuții cu tanti, dar nu știm ce au discutat...


 Pe drum am mai oprit să mai pozăm una alta... mai ales ca aveam cu noi cel mai nou teleobiectiv Nikon, adica  Nikkor 800/5,6E. Pe care l-am folosit puțin încercând să-mi fac o părere rapidă. Scula e atât de tare, că și păsăricile au căzut în cap când ne-au văzut!




 Incredibil de clar, chiar de la deschiderea maxima, adica de la diaf de 5,6. Nu am avut curiozitatea să atașez și teleconvertorul cu care a venit. Oricum vom face o testare amplă în Tabăra foto din Tufișuri.


Am mai pozat noi una alta, iar eu am plecat spre Enisala, unul dintre locurile în care vom ajunge cu tabăra










 Acum ptr cei din Tabără - pregătiți-vă ptr fotografiat în condiții de căldură și praf, dar și ptr, nopțile probabil mai răcoroase și diminețile umede.









Să nu uit, am trecut și pe la echipa Skin, la VSLO, să-i salut, că sunt acum în Vama Veche cam toți. Violeta Moisă a dorit să-i prezint unul dintre secretele reușitelor mele fotografice, o legendă bine păzită, învăluită în mister... Ochelarii Magici, care m-au însoțit și în misiunea din Tenerife!



 Acum vrea în Tabără!!!







5 comentarii:

  1. Poveste din cufarul lui Mircea, captivanta si "garnisita" cu giuvaeruri colorate. Sa traiesti si tu si Cici! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbe fotografii, mai ales cea cu portocalul

    RăspundețiȘtergere
  3. WOW...fotografia cu luna este uimitoare si mi-a starnit ceva amintiri. Acum ceva ani in urma am avut ocazia sa merg in Africa de Sud (zona Johannesburg), trebuia sa stam (eram cu sotul de aia am schimbat-o la pl.) 3 luni dar n-am rezistat decat o luna si jumatate. In ultima saptamana am avut bucuria sa vedem o luna cum nu mai vazusem niciodata cu ochiul liber. Imensa! O vedeai inca de la asfintit, mare, incredibil de mare, rosie, rosul acela pierzandu-se apoi in negura noptii. Incredibil! Parca o si vad pe Marie (prietena mea la care am stat, si ea tot fotograf) cum stateam noi de vorba afara pe un damb de pamant, intorcandu-si capul cu o explozie de bucurie, spunandu-mi: <>. Imi spusese si imi aratase in fotografiile ei cum se vede luna in anumite perioade, si-mi doream atat de mult sa o vad si eu.

    Ar fi frumos sa ajungi pe acolo, nu te tenteaza?

    Scuze, dar m-am lasat purtata de val!...efectul Bezergheanu il numesc eu - cand, uitandu-te la o fotografie, fie ramai pe moment cu creierul paralizat, fie recapitulezi in 3 secunde juma' din viata. Dupa care, inevitabil, te trezesti "batand din buzite" in surdina (asa zice sotul) - multumesc!

    RăspundețiȘtergere