Treceți la conținutul principal

Tabăra Foto din Dobrogea. Mi-am tras tabără-n Tufișuri!



 Cu ceva timp în urmă, în urma unui conflict cu un organizator de ture prin Deltă, am hotărât să-mi fac tabără. Și mi-am făcut, să moară Fram Ursul Polar! Așa se face că pe 1 Mai mă întâlneam cu unii loviți de mici la cap, hotărâți să punem bazele unui eveniment care să ajute căt mai mulți fotografi amatori să înțeleagă fotografia în natură, dar să cunoască și Dobrogea, atât cât poate fi ea cunoscută în câteva zile. În prima zi, relaxare,





iar spre seară am măsurat lumina, apoi ne-am pregătit de portrete, sus la Pietrele Mariei














După apusul Soarelui am continuat prin Tabără și la Copac







Nu vă mai popvestesc ce mi-au făcut aștia când le luminam Copacul, că mă fac de râs, și cobor în ochii oamenilor...
  A doua zi am ieșit la fotografiat înainte de răsăritul soarelui





 apoi am plecat pe un traseu  prin pădurea din Valea Cozluc





Am pățit acolo rușinea rușinilor - Am ales un traseu nemarcat și ne-am trezit blocați pe un munte pe care vegetația crescută în ultimele zile a acoperit absolut orice urmă de potecă. Nu am riscat să merg mai departe cu 40 de oameni în spate, mai ales că după urcarea inițială, majoritatea se resimțeau. Am zis că e mai înțelept să dau înapoi. Și bine am făcut, că s-a lăsat iar cu ceva portrete,






 



 după care Bogdan a dat de soră-mea! Să fi vazut cum am sărit în sus, am vorbit cu ființa, care s-a așezat în cea mai fotogenică poziție și a tolerat perfect 30 de oameni ce fotografiau în jurul ei







Le-am arătat oamenilor cum să facă să streseze cât mai puțin Sufletul ăla, dar și cum să se protejeze de eventualele accidente. La sfârșit am luat-o în șapca mea și am dus-o mai departe de drum, să nu treacă un barbar cu un băț, să o ”rezolve”.
  A fost oricum, momentul zilei întâlnirea aceea, chiar dacă oamenii au continuat să fotografieze tot ce prindeau, până am ajuns în Tabără


 Urma să văd o scenă ce mi-a ajuns la suflet, copii din Tabără fotografiau Popândăi, o imagine care mi-a întărit hotărârea de a continua cu demersul meu și în anii următori, atât cât voi avea putere să o fac, în ciuda greutăților




Cred că aici servanții l-au sabotat pe Robert, și i-au pus un Popândău în parasolar...


A treia zi a început fantastic, după o noapte plină de cântece de pasăre și sunet de talangă. Chiar lângă Tabără aveam o pereche de Burhinus oedicnemus - Pasărea ogorului cere a cântat până am adormit,


ptr. a mă trezi într-un cor de ciripeli, la care concurau Presura de grădină, Sfâncioci, Ciocârlii și Pietrari  














Imediat după răsărit a ajuns și Albert Malaxa cu 2 Motodeltaplane, ptr fotografie aeriană în zona Taberei








 La un moment dat am folosit forța ”blândeții”, deoarece Doamna Directoare avea mici ezitări. Nu le-a mai avut.








 Dupa aceea am plecat spre lacul din deal, la Iacobdeal, să facem o baie, iar pe drum am avut surpriza să constat că semnele mele cu indicații spre Tabără erau intacte. Localnicii treceau des pe drumul acela, dar nici unul nu a rupt sau modificat pozitia semnelor! Absolut normal, dar absolut uimitor ptr. noi, obișnuiți cu o populație needucată și răuvoitoare... Mă înclin în fața oamenilor din Greci! Jos pălăria!














 Am plecat de acolo iar pe drum am oprit ptr. o serie de portrete în rapiță





Și cum fotografiam noi, oprește un BMW, un cap chelos de ciricliu cu parâmă de ”haur” la gât, ce întreabă curios nevoie mare - Ce e, ce e?
 I-am răspuns - A murit cineva mușcat de Viperă! Imediat si-a retras bostanul în mașină, speriat probabil de ”accident”. Dar la râsetele care au izbucnit din grupul celor care fotografiau, si-a dat seama cine e fazanul și a plecat cu accelerația la maximum. Probabil era prima lecție, după un sejur fructuos la mare, cu piți.


 Seara a venit prietenul meu Mircea Moraru, de la Elite Gym, să ne fie model. A ieșit de poveste




















Ziua următoare a fost mai relaxată, fiecare a facut ce a vrut, unii la păsări, unii la Popândăi, sau pe un traseu frumos, numit Dealul cu Drum. Eu mi-am spălat chiloții


 Și cum stăteam eu cu capul în lighean aud - Aaajuuutoooooor! Saaarpeeeleeeee!!!! urmat de un țipăt care a desfrunzit toate tufișurile pe o rază de un kilometru.
 Roxana se agita ca o posedată de ziceam că o să răstoarne Patrol-ul în care se schimba de haine. Când era semi îmbrăcată a iesit de sub o banchetă un cunoscut mai vechi de-al meu - Șarpele Rău / Dolichophis caspius. A urmat al treile război mondial...



Săracul Gabi Jinga a fost nevoit apoi să demonteze jumate din mașină, în căutarea pasagerului clandestin.
 După aceea am fugit cu lumea în Pricopane







unde am găsit prima victimă a taberei


 dar stai, că mișcă...


Poza Fluturi, stând în cap.
În tabără l-am antrenat pe Domnul Doctor Bogdan cum să pară inofensiv, ca să poată tâlhări cu succes turiștii de pe Drumul Grecilor. I-am dat și cuțit, dat nu i-am spus că e din plastic...


În ultima zi, pe un vânt infernal, număram supraviețuitori...


Acum căutăm victime ptr ediția a-II-a


Comentarii

  1. Superb vad ca toata lumea s-a distrat, ma bucur pentru voi.pacat ca nu am putut ajunge si eu, la proxima ocazie

    RăspundețiȘtergere
  2. A fost de vis! Minunat! Abia astept sa ne revedem!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos, Imi place la nebunie cum corelezi vorbele cu pozele.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand o sa fie editia a doua??

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumim Mircea! Asteptam cu interes editia II. Am invatat multe lucruri utile de la tine. Am reusit sa supravietuiesc pana in ultima zi.
    Emil Buhat

    RăspundețiȘtergere
  6. Si Canonistii s-au simtit bine in tabara Nikonistilor :D
    Nu nea-a fost usor la inceput, dar s-a gasit si calea pacii! Mai venim si alta data! Multumim, Mircea! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  7. Felicitari pentru reusita taberei.....

    RăspundețiȘtergere
  8. Imi pare rau ca am stat doar cateva ore in prima seara, sper ca la a doua editie sa ne luam revansa !
    Stima si respect pentru tot efortul depus !

    RăspundețiȘtergere
  9. Superb, sper ca la urmatoarea editie sa-mi permita si mie programul sa vin.

    RăspundețiȘtergere
  10. multumim din toata diafragma inimii!!asteptam cu nerabdare a doua editie!!poza de grup..?

    RăspundețiȘtergere
  11. Superb ! O experienta ce nu se uita !

    RăspundețiȘtergere
  12. Asteptam postarea asta si am tot pandit-o zilele astea... ma bucur pentru voi cei care ati fost acolo! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Multumiri lui Mircea pentru tot efortul depus ! A fost o experienta foarte frumoasa !

    Am fost si la workshop-ul de editare din Bucuresti si stiam ca va fi interesant , dar la o asemenea organizare nu m-as fi asteptat. Sant multe lucruri care
    nu s-au spus ...

    Sa organizezi o tabara foto gratuita in care sa aduci modele pentru pozat , sa pui indicatoare pe drumul pana la locatie , sa sapi si sa construiesti un Wc civilizat, sa aduci tomberoane de gunoi , cisterna de apa ca oamenii sa se poata spala, sa stai la dispozitia tuturor la orice ora din zi ... cred ca spune
    multe despre seriozitatea si profesionalismul lui Mircea Bezergheanu !
    Ca sa nu mai pomenesc de multitudinea de informatii si ponturi furnizate. O adevarata lectie despre cum ar trebui sa arate o tabara de fotografie.

    Respect !
    P.S Asteptam cu nerabdare editia 2-a ! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumim Mircea
    Eu am fost la cateva worksopuri tinute de tine si stiu cum e ritmul acolo 24 din 24.
    In tabara ma asteptam sa fie ceva mai lejer...dar nu a fost asa. Cred ca tabara asta a facut cat 3 workshopuri cumulate.
    Felicitari a iesit asa cum trebuia.
    Asteptam urmatoarele editii. Lumina buna.

    RăspundețiȘtergere
  15. Foarte frumos. N-am stiut de tabara voastra dar eram in Macin cautand loc de cort ne-am oprit si noi la Pietrele Mariei si ne-am lipit la margine de tabara voastra de corturi. Sambata am facut o tura prin Cheile Chediului pana sus iar duminica, atunci cand de dimineata a fost vantul, am fost pe Capusa si Tutuiatul. La intoarcere am avut cea mai neplacuta surpriza din toate experientele mele vaste pe munte... cortul si tot ce am avut prin el disparuse ca si cum nu a fost niciodata in Muntii Macin. probabil ca dupa placarea voastra am ramas singurii locatari ai Pietrelor Mariei iar localnicii/ciobanii din zona au avut mare nevoie de toate lucrurile noastre: cort, saltea, saci, jucariile preferate ale Anei si chiar si olita. Asa ca vacanta noastra s-a terminat brusc si a trebuit sa plecam seara spre Brasov. Inca o dovada a ospitalitatii poporului roman care imi intareste convingerea ca cel mai bun slogan de tara este "Tara frumoasa, pacat ca e locuita". Aveti grija la editiile urmatoare ale taberei...

    Pozele noastre sunt aici https://plus.google.com/photos/102879983261329146983/albums/5875910022408237777

    RăspundețiȘtergere
  16. Incredibil ce ne spui ... aproape ca nu imi vine sa cred !

    Cei care au facut asta sant niste jeguri umane !

    Imi pare sincer rau de ceea ce vi s-a intamplat . Cat a fost tabara am lasat in cort de toate si nu mi-a disparut absolut nimic .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pentru ca era multa lume si era cam greu dar cand am ramas doar noi probabil au luat totul in cateva secunde cu o caruta.

      Ștergere
  17. Superbe fotografii, meleaguri si oameni.
    Pe cand editia a doua?

    RăspundețiȘtergere
  18. Citesc cu mare placere de fiecare data, povestile sunt captivante nu mai vorbesc de fotografii!

    RăspundețiȘtergere
  19. Felicitari! Initiativa excelenta! Portretul insa, este o meserie foarte grea. Uneori ridicolul este la o jumatate de pas. Sper ca sinceritatea este bine primita aici. Cele bune!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…