Ploaia de stele
Am așteptat luna să zboare din pădure, am asteptat soarele să-și ardă ultima flacară
Pentru a asista la un moment de magie - când ploaia de stele mi-a stins vulcanul din inima
Am trăit acolo momentul în care nimic din cele lumești nu m-a mai interesat, momentul în care am atins inima universului, când am fost primit într-o lume fantastica, unde oricât de sărac ai intra, esti tratat ca egal. Stăbunii mei trăiau asta mereu, eu fac eforturi mari doar să zaresc ceva. Oare ce am pierdut între timp, ce ne-a facut să nu mai simțim natura, să nu mai simțim suferința frațior noștri, ce ne-a facut să pierdem răbdarea, întelegerea, detașarea sau iubirea, ce ne-a făcut să nu mai vedem linia subțire care ne desparte de ceea ce ne-a creat...
Răspunsul e pierdut pentru totdeauna, dar ceea ce tocmai am aflat e că Stelele mele nu joacă pe o scena meschină, plină de paiete și culori false!
am pierdut contactul cu natura, ne-am inconjurat de pereti prin care nu mai vedem nimic
RăspundețiȘtergereminunate imaginile si felicitari pentru traire
Astept postarile/fotografiile tale ca "pita calda"...le consider o adevarata delectare pentru suflet si minte...
RăspundețiȘtergereAndrei
Natura ne vorbește, ne cântă , ne îmbie, ne cere s-o simțim și s-o trăim, dar noi oamenii am devenit surzi și orbi . De când ne-am mutat din peșteră la bloc, n-i s-au atrofiat simțurile, n-i s-au modificat creierele și am devenit imuni la mesajele ei, ne-a copleșit cel mai mare rău care poate exista : INDIFERENȚA.
RăspundețiȘtergereAr fi timpul ( ar fi fost de mult timpul ) să ne trezim.
Dar iată mai sunt și excepții , oameni care SIMT , ÎNȚELEG, care TRĂIESC, nu doar supraviețuiesc.
Ești un model , sper că pentru mulți dintre noi .Pentru mine cu certitudine și îți mulțumesc pentru asta . Sper să-i trezești pe mulți . Cu cuvintele tale care ating sufletul și cu aceste imagini superbe , ai multe șanse de reușită.
E.
Fantastyczne kadry !!!
RăspundețiȘtergere