Pagini

miercuri, 13 mai 2015

Noaptea, ultima frontieră. În Fotografie.


  După ce am ajuns la saturație cu peisaje realizate ziua, am zis să caut o nouă provocare.  Fotografia pe timp de noapte. Rezultatele sunt uneori ireale, mai ales când constați că poți reproduce o scenă cu toate culorile și detaliile pe care le vezi doar ziua...







 Astfel am început să definesc câteva subcategorii, în funcție de felul în care abordam fotografia de noapte, totul fiind dictat de lipsa sau prezența Lunii pe cer. Prima formă este cea prezentată în fotografiile de mai sus. Să vă spun setările și dotările ideale ptr realizarea fotografie de noapte, simulând ziua.
 Principalul element ptr realizarea acestui subgen foto este prezența Lunii, eu folosesc un număr de 3-4 programe instalate pe telefon, care-mi arată când am lună plină cât mai sus pe cer în mijlocul nopții, mai exact - LunaSolCal Mobile, Exsate Golden Hour, TPE și Stellarium Mobile.
 Trebuie să aveți un trepied de bună calitate, iar cum Gitzo este horibil de scump, am achiziționat trepiede produse de Benro, din carbon, superioare celor de la Manfroto, la care am renunțat de mult, datorită greutății si a defecțiunilor dese. Fiecare face cum crede, ia ce-l coafează, eu spun doar ce folosesc și de ce.  Trebuie să aveți și o telecomandă, ideal cea cu fir, imună la problemele legate de consumarea bateriei când nu te aștepți. Pățit!
 Obiectivele trebuie  să fie luminoase, să aibă cel puțin diaf de 2,8. Ideal dacă avem ceva cu f 1,8 sau f 1,4. Eu folosesc Nikon 14-24/2,8G, ales după ce l-am testat alături de Carl Zeis 15/2,8, care m-a dezamăgit, mai ales când am constatat că de fapt nu are diaf de 2,8 ci 3,5 și când am văzut că nici focala declarată de 15 mm nu este reală, de fapt aveam un 16,5 mm. Am cumpărat imediat Nikon 14-24/2,8 chiar dacă inițial eram orientat spre piesa de la Carl Zeiss...
 Următorul obiectiv care este de fapt revelația în materie de fotografie nocturnă - Nikon 20/1,8G. Aici spun doar atât - FABULOS! Mă bat cu oricine spune ceva rău de acest obiectiv!
 Ultimul în lista/trusa mea ptr fotografie de noapte - Nikon 16/2,8D fisheye. De ăsta chiar m-am temut la achiziție, credeam că va fi un eșec optic montat pe Nikon D800, mai ales după o experiență proastă cu Nikon 24-70?2,8G. Am constatat imediat că aveam un loz câștigător, obiectivul face treabă excelentă pe D800, dar începând de la diaf de 4,0. Doar rar pun f2,8 pe el. Am testat și Sigma 15/2,8 - bun și acesta!
 Cam aici m-am oprit cu obiectivele, dar recomand și Nikon 24/1,4G sau noul Sigma 24/1,4G. Ptr Canon recomand zoom-ul acela fisheye nou, precum și 24/1,4L. Nu luați 28/1,8 de la Canon, l-am avut și este slab rău, fiind realizat pe vremea peliculei argentice, Nici Canon 20/2,8 nu face mare brânză, e un obiectiv vechi, slab atunci când e folosit pe un aparat digital, l-am avut, de fapt îl mai am, acum e demontat și zace într-o cutie. De la Samyang nu recomand nimic, sistemul de focalizare are grave probleme de punere la punct, nu veți reuși să prindeți focalizarea pe infinit decât din întâmplare. Testat de mine... Fac o adăugare aici - Samyang 12 mm fisheye este un produs bun, care poate să vă ajute în fotografia de noapte. Nu știam de el când am scris articolul, dar între timp am folosit unul.
 Din întâmplare, sau cu muncă mai multă, rezolvați cumva, optic m-au impresionat uneori.
 Voi prezenta setările aparatelor Nikon, deoarece aici avem anumite funcții care nu se regăsesc la Canon decât într-o formă comică. Nici senzorii nu prea avantajează aparatele Canon, dar asta este din alt film. Nu spun că nu puteți realiza aceste fotografii cu aparate Canon, doar că aveți câteva dezavantaje, cel mai mare fiind banding-ul în zonele foarte închise.
 Trebuie să fim conștienți că vom avea timpi de expunere de ordinul secundelor, așa că este ideal să folosim cea mai mică valoare iso posibilă la scena pe care urmează să o fotografiem. Când avem Lună plină sus pe cer putem ajunge să fotografiem cu Iso 400  timp de 15 sec și diaf de F1,8 cum am tras eu acest cadru


 Trebuie să activați funcția de Noise Reduction Long Time Exposure, astfel încât veți constata că după ce aparatul a expus să zicem 15 sec. va sta încă 15 sec blocat, făcând acea corecție ptr eliminarea  pixelilor fierbinți din cadru, datorați expunerii mai lungi de 1 sec, iar pe afișajul de sus apare Job NR când se face expunerea suplimentară. Posesorii de Nikon D810 pot uita funcția asta, rar mai apar pixeli fierbinți la acest aparat!
 Valoarea iso NU trebuie lăsată pe AutoISO, iar parametrii timp/diafragmă trebuie puși manual asistați fiind de expunerea apartului. De obicei eu subexpun cu 0,3 sau chiar 0,7 trepte față de cât îmi indică mie aparatul că ar fi corect să expun.
 Activez funcția Active DLight la valoare maximă dacă am luna/soarele în cadru, ptr a echilibra expunerea în zonele foarte luminoase și în cele din unbră, care va fi extrem de profundă. Genul acesta de setare este același cu cel folosit ptr realizarea cadrelor la apus și răsărit, unde subexpunerea poate coborâ până la -3 trepte.






 Trec la următorul subgen al fotografiei de noapte, abordat atunci când luna lipsește de pe cer, sau este foarte mică/foarte jos. Este momentul bun ptr a fotografia peisaj ce conține Galaxia, dacă nu aveți nori. Aici iluminarea devine extrem de slabă, dacă nu avem un aparat capabil la Iso ridicat plus obiectiv de minim F2,8 este foarte dificil, dacă nu chiar imposibil. Obiective gen Nikon 16-35/4G sau 18-105/4,5-5,6G devin inutilizabile, asta dacă nu vreți să fotografiați la iso 12.800...
 Noul obiectiv Canon EF 11-24f/4L USM nu vă va ajuta prea mult, așa că nu recomand să dați 3000 euro pe el, ptr. a fotografiat Galaxia.
 Setările curente - Iso 6400 - f 1,8 - f2,8 - timp 15s -30 s. Timpul trebuie ales judicios, deoarece riscați să aveți stele mișcate dacă raportul dintre timpul ales și focala obiectivului nu este cel corect.
 Calculul acestui raport este simplu de realizat, folosind regula de 600.  Adică împărțiți 600 la focala obiectivului cu care fotografiați. Astfel, dacă avem un obiectiv de 10 mm, împărțim 600 la 10 și ne dă 60 sec ca timp maxim la care putem fotografia fără să avem stele mișcate. La un obiectiv de 20 mm vom putea expune 30 sec.
 Trebuie să DEZACTIVAȚI funcția de Active DLight, care va încerca să ilumineze cerul închis la culoare, alterând contrastul dintre Stele și cer, Galaxia fiind astfel reprodusă mai șters.







 




 Avem apoi un subgen unde avem diverse surse de lumină, unele pe cer, altele pe sol, iar dacă avem și surse în mișcare putem combina mai multe cadre ptr a realiza o imagine compusă, uneori din peste 100 de fotografii









 Și aici trebuie DEZACTIVATĂ funcția de ActiveDLight dacă dorim ca cerul să apară cât mai contrastant față de lună sau stele. Valorile iso pot varia în plaje destul de mari, iar la cadrele compuse trebuie să expuneți 30 sec, un număr de aprox 70-150 cadre, folosind funcția intervalometru la aparatele Nikon sau o telecomandă cu intervalometru ptr Canon. Problema e că acea telecomandă costă la Canon cam 750 ron... căutați un producător Chinez ptr cheltuieli mai mici. Dacă nu aveți telecomandă cu intervalometru, ci doar una simplă, cu fir, dar care are blocare pe expunere puteți pune aparatul pe rafală, declanșați cu telecomanda și o blocați pe declanșare și lăsați așa 1 ora și 30 min după care deblocați telecomanda. Aparatul va face câte un cadru cu expunere de 30 sec va întrerupe expunerea după acele 30 sec dar va expune imediat un alt cadru, datorită telecomenzi blocate pe declanșare continuă. Și tot așa, până întrerupem această serie, din telecomandă, prin deblocare.






  Dacă aveți nori pe cer nu puteți realiza cadrele cu dâre luminoase, trebuie să așteptați o noapte perfect clară, cu atmosferă limpede.






 Trebuie să fiți pregătiți ptr a înfrunta frigul și oboseala, ptr o  singură fotografie cu dâre veți pierde cam 2-3 ore, dacă vreți mai multe sigur vă va prinde dimineața prin Tufișuri.
 Mă rog ptr voi, să aveți inspirație și tărie ptr a pune în practică cele expuse aici!






marți, 12 mai 2015

Aparatul nou, mai slab decât cel vechi? Greșit, nu suntem pregătiți suficient!


 Voi începe cu aparatele, apoi trec la Râul, Ramul...
 Evoluția tehnologică începe să prindă o viteză și o forță ce ne strivește implacabil, dacă nu facem un efort suficient de mare ptr a ne adapta. Fotografia nu este scutită de schimbările dramatice, care trag pe dreapta fotografi ce erau în Top înaintea erei digitale. Pur și simplu nu se pot adapta, iar golul creat este umplut de noua generație, născută să controleze lumea cu o tabletă. Venind mai aproape în timp, chiar și cei care se desfășoară relativ eficient în fotografia digitală, au surprize neplăcute la trecerea de la o generație de aparate digitale la alta. Moment în care abordează ce mai simplă și eficientă startegie - cred ei! - "Au scos ăștia un aparat mai prost decât cel pe care-l aveam"
 Nu am să neg faptul că din punct de vedere al durabilității, sculele noastre încep să pară niște jucării, glume scumpe comparativ cu aparatele de acum 10-20-30 ani. Dar performanțele cresc, iar greșeala producătorului este aceea că nu știe să explice simplu faptul că un aparat de 12 Mpix vechi scoate fotografii mai clare comparativ cu unul de 24 sau 36 Mpix, doar ptr că fotograful nostru nu compensează mișcarea sau vibrația. Ezoteric, nu?
 Am să vă explic cum stau lucrurile cu raportul dintre rezoluție și claritatea fotografiilor.
 Să zicem că fotografiem o hârtie albă pe care este trasată o linie, cu un aparat de 12 Mpix și unul de 36 Mpix. Dacă fotografiem de pe trepied bun, și facem clarul corect, ambele aparate vor avea conturul liniei negre foarte bine reprodus, cu un avantaj ptr aparatul cu rez mare. Dacă facem fotografia din mână cu același timp de expunere, în lumină naturală... surprize, surprize! E foarte probabil ca fotografia cu rez mare să fie neclară în comparație cu cea de rez. mică. Situația se va întâlni la toate genurile abordate.
 Dacă fotografiem de pe un trepied, sau dacă folosim timpi mai scurți de expunere, fotografia de rezoluție mare va fi mai bogată în detalii.
 Explicația ptr rezultate aparent mai bune când fotografiem cu Nikon D3s sau D700 este în modul în care se reproduc contururile obiectelor în fotografie. Astfel, să luam situația teoretică în care avem un senzor cu rezoluție mai mică, să zicem unul cu 10 pixeli pe o latură de 10 mm și un senzor care conține 30 pixeli pe o latura de 10 mm cu care vom fotografia din mână o dungă neagră pe o hărtie albă. Când fotografiem, aparatul nu este perfect stabil, de aceea alegem un timp minim de expunere de 1/50 sec atunci când folosim un obiectiv de 50 mm, sau 1/100 sec. când folosim un obiectiv de 100 mm, iar acea vibrație imperceptibilă va face ca un număr de 2-3 pixeli să baleieze peste conturul negru al liniei pe care o fotografiem, când în mod normal doar un pixel ar fi făcut diferența între zona albă a hârtiei și zona neagră a dungii imprimate pe aceeași hârtie, lucru care se va întâmpla când facem poza cu aparatul montat pe un trepied. Conturul va fi acceptabil reprodus, aproape perfect. Dar când tragem cu senzorul de rezoluție mare, la declanșare, aceeași vibrație va produce o expunere a conturului pe 5-6 pixeli, deoarece aici avem îngrămădiți mai mulți pixeli pe o arie ocupată înainte de pixeli mai puțini, astfel că la rezoluție mai mare vom avea un contur mult mai difuz, gri, nu un contur bine definit cu o trecere bruscă de la un pixel alb la unul negru. Mișcările și vibrațiile imperceptibile vor face contururile mult mai șterse la senzori cu rezoluție mai mare, dacă nu scurtăm timpul de expunere, astfel că la un obiectiv de 50 mm probabil trebuie să alegem un timp de minim 1/125 sec. Evident, asta diferă de la fotograf la fotograf, unii țin aparatele mai ferm și declanșează mai fluid, deci pot lungi ușor timpul de expunere la fotografierea din mână. Dar vibrațiile induse de aparatele profesionale care posedă declanșatoare puternice, robuste, rapide, nu pot fi compensate decât cu un timp de expunere mult scurtat. Am simțit că trebuie să folosesc timpi ceva mai scurți atunci când am trecut de la un aparat  de 12 Mpix pe FF la un aparat D7000 cu 16 Mpix, care are o densitate de pixeli pe micron, egală cu D800/D810. Când au apărut aparatele crop de 24 Mpix situația a devenit și mai dramatică. Ca o paranteză, dacă fotografiem la interior cu un bliț nu vom avea mari probleme, deoarece viteza de descărcare a bliț-ului este foarte mare, astfel că expunerea cadrului se face la timpi de iluminare de peste 1/500, chiar dacă aparatul este setat pe 1/60 sec sau 1/200 sec. Nu contează timpul de expunere setat pe aparat, iluminarea cadrului este făcută doar  de acea descărcare a bliț-ului, descărcare care durează 1/500 sau chiar 1/10,000sec.

 Astfel, la fotografiile de portret în natură, care sunt mai dinamice la mine, ajung acum la timpi de expunere de 1/1600 sau chiar 1/2500 la cele cu sărituri.




  La cadrele următoare, realizate cu nikon D3, am folosit timp de 1/1250, dar dacă le realizam cu Nikon D810 aș fi ales clar un timp de cel puțin 1/2500





 În afară de asta mai sunt plângeri că pielea nu iese bine reprodusă din punct de vedere cromatic. Și mi se arată tot felul de ciudățenii, mai ales de pe la nunți, astfel ajungând la concluzia că respectivii încă nu stăpânesc lumina, nu înțeleg că expunerea poate modifica și tonurile sau nuanțele, nu înțeleg că dacă fotografiezi lângă sau într-o pădure, vei avea nevoie de anumite corecții, sau din contră, nu trebuie să te agiți să "corectezi" nimic, deoarece distrugi atmosfera, doar de dragul unei rochii care musai trebuie să fie alb pur. Nu poți avea alb pur într-o rochie fotografiată în soare direct, când e cer albastru, în umbre este normal să ai albastru, deoarece umbrele sunt iluminate indirect de cerul albastru cu o temp de culoare de peste 8000 grade Kelvin. Zonele din soare direct vor fi reproduse corect, dar cele din umbră nu pot fi păcălite decât cu iluminare suplimentară, cu bliț sau blende. Când fotografiem în natură, culorile din mediul înconjurător vor modifica iluminarea unui portret. Postez unul dificil de realizat, pe un timp extrem de închis, acea vreme gri.


 Mai postez unul extrem cu o iluminare care devine activă, datorită  petalelor care au o culoare tare, saturată de razele ce trec prin ele




Subiectul este prea complex, ptr a-l dezvolta aici, vreau acum să vă prezint câteva cazuri în care vremea, clima, poate să vă ruineze munca, alterând masiv clarul fotografiilor. Prima dată m-am lovit de efectul climei, atunci când fotografiam Prigorii, în luna Iunie, într-o zi însorită. Soarele incepea să dogorească, încălzind stratul de aer de deasupra solului, producând acele turbulențe atmosferice, acele efecte de Fata Morgana, care m-au împiedicat să realizez cadre clare chiar dacă fotografiam de la 4-5 metri. Dacă așteptam să se mai răcorească, atunci când soarele cobora pe cer, fotografiile începeau să redevină clare, ca prin minune.
 Uitați un cadru cu o Prigorie care nu iese clară datorită dogorii pământului. E valabil și la subiectele fotografiate în zone cu beton, asfalt, smoală...


Atașez și crop-ul de 100%






Nu puține au fost situațiile în care foloseam același aparat/obiectiv, dar la realizarea unui cadru aveam totul perfect clar, iar la cadrul următor, realizat când deja soarele dogorea, fotografia era compromisă de lipsa de claritate





 Când fotografam dimineața devreme, sau spre seară, era totul perfect, dar între orele 10.30 - 16.30 aveam de multe ori probleme grave de claritate.



 Am mai remarcat un fenomen de polarizare a luminii, în anumite zile, astfel că nuanța de albastru din penajul Pescărașului albastru se transforma în verde. Acea culoare verde o aveam de obicei doar atunci când foloseam bliț la fotografierea Percărașului. Evident, sistemul de autofocus funcționează un pic mai imprecis...



 Când dogoarea cuprinde câmpurile focalizarea este la mare încercare, dar chiar dacă ai focalizat corect, aerul fierbinte compromite fotografiile.






  Aviz amatorilor de Wild Life, care visează la focale exotice, gen 500-600-800 mm! Cu cât coloana de aer dintre voi și subiect e mai mare, cu atât perturbațiile atmosferice vor afecta mai grav fotografiile. Investiți mai mult în voi, să știți cum puteți să vă apropiați mai mult de subiect, nu considerați că dacă aveți focală mare vă va fi mai ușor. Va fi mai scump, mai greu, mai obositor, mai descurajant. Sunt și situații specifice, când focala contează, dar experiența mi-a demonstrat că raportul de reușite era mai mare când fotografiam cu teleul de 300/2,8 comparativ cu ce fac acum cu 600mm și 800mm.

   Când vremea se mai răcorește, rezultatele devin tot mai bune.










 Am strâns informațiile, după mulți ani în care m-am chinuit să înțeleg unde este problema, dădeam vina ba pe scule, ba pe lipsa mea de pregătire. Toți greșim, știți cum este, Eu greșesc, tu greșești, el greșește, Noi greșim, voi greșiți, ei greșesc. Dar ideal este să - tu greșești, el greșește, voi greșiți, ei greșesc, adică să învățăm din greșelile altora...
 Voi continua genul acesta de articole, în încercarea de a ajuta pe cât mai mulți.