Pagini

marți, 30 octombrie 2012

Vine și Nikon cu noi, la Sf. Ana.



 La workshop-ul de la Sf. Ana vom avea la dispozitie teleobiectivele Nikon cu care am facut tura din Delta Dunări.




  E vorba de Nikon 70-200/2,8G - 200/2G - 300/2,8G - 500/4G - 600/4. Alături de Nikon D4, Nikon D800 și Nikon D600. Ca obiective, vom mai putea testa Nikon 28/1,8G - 35/1,4 - 85/1,8G - 85/1,4G. Le vom folosi la fotografia de portret, dar si la ceva Wild life, ca avem acolo niste rațe ce-mi ciugulesc din palmă. Dacă sunt interesați, vă comand si o Gaiță și ceva Țiclean.











Acum să ne rugăm sa avem ceață, ceva ploaie, si o să mă pomeniți. Cele mai bune fotografii făcute acolo le-am făcut pe vremea de care vorbesc- când am avut soare, fotografiile au iesit banale.










 Să vă luați haine rezistente la umezeală, ceva călduros, si încălțăminte robustă, bocanci sau ghete. Eu voi fi de joi acolo. Vă aștept cu drag, să-mi faceți material ptr. următoarea postare!

luni, 29 octombrie 2012

Dincolo de obstacole sunt alte obstacole - Caut serviciu'


 Am primit un mail emoționant, în urma postării turei la Capră neagră. M-a impresionat fraza în care persoana ce-mi scria mă ruga să am totuși grijă, să nu neglijez pericolele, deoarece vrea să-mi vadă creațiile mulți ani de-acum încolo. Admira ceea ce fac, faptul ca stau cu iarbă-n cap, că-mi rup oasele, că-mi ard pielea, că sufăr de foame ptr. o fotografie, de care se bucura apoi toți, atunci când majoritatea au ca țel în viață să poarte chiloți Dolce Gabana și costum Armani. Iar momentele lor de maxima trăire sunt cele petrecute în club, cu whiski + redbul și prafuri pe nas. Nu e treaba mea ce fac unii, eu mi-am gasit calea, și sunt împlinit. Daca e să termin cu viața asta, nu am nici un regret. Am vazut în viața mea, mai mult decat alții în 3 vieți, am trăit dragostea, am trăit frica, am trăit nedreptățile unora, am trăit să primesc ajutorul altora, am facut scufundări, am zburat printre nori, am sărit cu parașuta, am urcat munți, am traversat ape, am trăit în pădure, am trăit în deșert, am salvat vieți, dar am și luat vieți, am greșit, apoi am încercat ani de zile să repar greșeli, iar acum trăiesc clipa, mă bucur de ceea ce sunt, mă bucur de întregul din care fac parte. Moartea nu e o drama, nu e finalul, e un nou început. Isac Asimov spunea - Viața e zbaterea, moartea e liniștea, doar tranzițiile dintre ele sunt dureroase! Atenție -TRANZIȚIILE.  Un geniu.
 Dacă e să predau ștafeta, să-mi donați organele care mai funcționează, restul să ardeți și să aruncați cenușa prin Dobrogea. O mână de cenușă la Pricopane, o mână la Pietrele Mariei, la Cheile Dobrogei și dacă mai ramîne ceva, la Parcheș. Am zis!
 Oricum, mama a fost cea mai tare, când i-am arătat fotografiile, a spus că sunt frumoase, apoi dupa o pauza scurtă, mă întreabă - Mamă, da nu e periculos ceea ce faci pe-acolo?
 I-am raspuns ca e uneori mai riscant, dar dacă sunt atent... nu sunt mari probleme.
 A venit apoi cu un sfat epic - Da nu ar fi mai bine să-ți iei tu un serviciu'?
 Ce ațí face voi în locul meu, să nu vă supărați mama? Să-mi caut serviciu?



 Vă mulțumesc prieteni, dar eu am calea mea


duminică, 28 octombrie 2012

Portret cu Rupicapra - Am mers de m-a luat dracu'


 Am avut un vis, dormeam în cort, cu o mana ieșită în afară, iar la un moment dat am simțit cum sunt lins ușor în palmă. Deschid ochii, dau ușa cortului la o parte și privesc ptr. prima oară o Capră neagră -Rupicapra rupicapra- în ochi!




 În somn fiind, înțeleg mesajul - Trebuie să ajung urgent în Piatra Craiului! Mă trezesc de tot ptr. a constata ca am o problemă - cu cateva zile în urma am facut rost de o entorsă la glezna stângă... Ignor evidența, sun la Bogdan Ciungara ptr. a-i spune că am făcut comandă la Capră neagră. Evident, râde de mine, dar promite să ia legatura cu un prieten, Ranger la Parcul Piatra Craiului. Până a luat el legătura cu Remus - rangerul - eu m-am pus în miscare, așa că, pe la ora 7,30 eram la Vama Buzăului, căutând vrajitoare





 Nici urma de cotoroanțe, așa că viteză spre Brașov, ptr. o escapada scurtă în Prăpăstiile Zărneștiului




 A doua zi dimineață plecam inainte de răsăritul soarelui spre Cabana Plaiul Foii, de acolo urmând să străbatem pe jos traseul Plaiul Foii - refugiul Șpirlea - Umerii Pietrii Craiului - Marele Grohotiș - Cerdacul Stanciului și apoi în sus, spre creastă. Habar nu aveam la ce mă înhămam! Fraților, vă previn, NU CUMVA SĂ ÎNCERCAȚI SĂ FACEȚI TRASEUL ASTA CU UN TELEOBIECTIV NIKON 600/4!!! Adica teleul, 2 aparate - D800 și D600, plus 70-200/2,8G + 85/1,4G + 14-24/2,8G + 16/2,8 + 28/1,8G + Samyang 35/1,4 + Blitz SB 910 + 2 Kg de acumulatori + cateva accesorii + cort, haine, mancare, apa!!!!!
Plus trepied ptr. Time Lapse si ptr teleobiectiv...




 Intram ca zmeul din poveste 10 cm în pamant, atunci cand călcam. Auzeam râmele cum mureau, țipând strivite! Sar peste momentele în care mă întrebam - ce caut eu aici? - și ajung la Cerdacul Stanciului, fapt ce m-a mai relaxat - Mergeam de 6 ore cu o tona în cârcă!







 De aici ne-am întors la Marele Grohotiș,



pe care l-am urcat relativ greu, uneori dadeam din picioare, încercând să urc, dar pietrele marunte se rostogoleau cu tot cu mine la vale, și constatam ca în loc să urc, coboram! Nașpa. Am trecut pe 4x4 si am urcat cam 30m pe oră. La un moment dat Bogdan a găsit niste pantaloni Adidas, chiar pe  marele grohotiș. Ne-am uitat în stanga/dreapta/sus/jos, am dat pietrele la o parte, dar propritarul nu se zărea. M-am gândit că omul ori a fost surprins de Urs cu pantalonii în vine, ori s-a încins și a plecat mai departe în chiloți. Am luat cârpa cu noi, dacă proprietarul vrea sa-i recupereze - erau originali Adidas -  să-l sune pe Bogdan pe mobil. Are chiar doua mobile, unul Orange și unul Digi, parcă...


 Am mai urcat noi ceva grohotiș,


până la un loc unde am crezut ca băieții glumesc - trebuia să ne cocoțăm pe sub creasta din dreapta sus


 Acum trebuie să recunosc, mi se citea disperarea în ochi. Mulți mă știu ca un tip mai dur, dar va spun sincer, acolo eram ca o gaina la tăiat. Epuizat dupa atâtea ore de hămălit, nu mă vedeam în stare să urc un perete aproape vertical, cu torpila de 30 kg in spate, fara coardă, fără nimic, doar agățat de Jnepeni. Ghiciți ce s-a întâmplat! Ăia doi m-au lăsat amanet, și au urcat singuri, iar dupa o oră eram si eu sus, transpirat ca un fochist




 Aste este, am comis-o. Ne-am pus la masă, și le-am spus că mai am două dorințe ptr. ziua respectivă - să vad Fluturaș de stâncă, atenție, este o pasăre, nu o insectă  - și apoi să fac portret de Capră neagră. Nu a durat un minut si minune, un Fluturaș de stâncă a trecut în zbor prin fața noastră! Aparatele erau în rucsacii abandonați la 20 de metrii de noi...Măcar l-am vazut. Deja rânjeam cu gura până la urechi. Urma Capra neagra, conform dorințelor mele. Dupa jumătate de oră aveam trofeul, spre disperarea lui Bogdan, care spunea că nu sunt șanse mari!








 A fost un moment magic, din acelea unice în viată, când Capra a început să înainteze spre mine, venind la 2 metri, fapt ce facea imposibil fotografiatul cu teleobiectivul de 600 mm, care focalizează doar de la 5 metri în colo. Trebuia să mă retrag permanent, ptr. a pastra o distanță de cel putin 5 m. Băieții au prins si ei curaj, de s-a ajuns la fotografii făcute cu Fisheye-ul. O ambiție a lui Remus, realizată ușor. Eu am tras cu focala  de 28 mm urmatoarea fotografie.






 Când a venit seara, pe cort a început să se depună brumă. Temperatura era deja sub 0 grade. Băieții s-au băgat în scutece, eu am ramas la datorie, având parte de cea mai spectaculoasa noapte în munți. Am filmat Time Lapse si am fotografiat răsăritul și apusul Lunii. Cum termin postarea montez filmul, și-l atașez, să vedeți despre ce vorbesc.


M-am culcat la 5 și m-am trezit la 7,30, când Caprele amenințau să ne pască bocancii
















 Am hotărât cu greu să cedez, și să plec înapoi cu băieții, iar când am dat ochii cu drumul de coborâre... am zis ca fac infarct! Mi-a luat ceva timp să-mi revin, timp în care am mai tras câteva peisaje





Nu am idee cum de-am reușit să scap de acolo fără nici o julitura, sau unghie ruptă! Stiu doar ca mergeam toți ca niste roboți, cu pauze la jumatate de ore



 Cumva am ajuns și la Brașov, ptr. ca, a doua zi dimineață, să plecam spre lacul Sf Ana, unde am tras cateva cadre și am verificat terenul ptr workshop-ul de la sfârșitul acestei săptămâni







Ptr. cei care spun ca afișajul lui Nikon D600 nu reproduce fidel culorile am o veste proastă


 Iar ptr cei care trebuie să vina la workshop, am o veste bună, am gasit un Hotel excelent ptr. cazare - Hotel Fortuna, Băile Tușnad.
https://www.facebook.com/fortunahotel.fortuna
Pretul va fi de 200 Ron cazare și masă ptr. cele 2 zile. 1 milion/zi. Nu este prețul de receptție, evident. Dar, cu promisiunea ca și workshop-urile de iarnă si primăvară să le fac acolo, am primit un discount masiv.
Filmarea la rezoluție mare aici.

video