Ziua pozografiei


 Ziua fotografiei. Devenită ocazie în care fiecare spune chestii cât mai profunde despre legătura lui intrisecă cu Arta și lumina și conceptu... un fel de hipstereală metafizică generată de odihnă.
Am vrut să intru în joc, articulând și eu ceva cleios, dar... nu se leagă frate!

De fapt, ptr. mine fotografia este un fel de ruletă rusească, o invitație la bărbăție, așa cum spunea Mircea Eliade. Din cauza ei mi-a stat inima de câteva ori, de-am repornit-o cu un pic de ajutor, renăscând, iar și iar. M-a împins la limita aia în care trebuie să faci alegeri instant, bazat pe instict dar nu pe frică. Mi-a dat forța să iubesc iarna Dobrogei atunci când toți o urau. Să trec prin nopți cumplite în care eram deja nevoit să lupt ptr. supraviețuire. Să înfrunt oameni care mă doreau mort, doar ptr. că eram în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit. Să suport invidia unora, ascunși mereu în anonimat, frustrați probabil de rezultatele mele, dar incapabili de un efort minim care să-i ajute să-și descopere propria cale. M-a făcut să zâmbesc mereu, ca atunci când cuceream plaja mamaia, la minus 22 grade, ocupând loc pe plajă, ptr. la vară. Amintindu-mi cum mă chinuiam să încălzesc o conservă de fasole cu cârnați. cu un Primus ce nu mai putea menține flacăra... Până să termin conserva de mâncat deja era iar un sloi de gheață, dar eu zâmbeam fericit, ca un idiot... apoi scăpam o bășină... și mă trezeam la realitatea în care aveam muci înghețați până în barbă.


Prostia supremă este aceea că fac astea nu ptr. a pune câte o postare in care anunț emoționato-fericit că m-am înscris sau sunt nominalizat la câte un concurs, de parcă ar interesa pe cineva sau de parcă s-ar bucura cu adevărat cineva de rezultatele altuia... Nu, culmea idioțeniei, o fac ptr că iubesc, iar cum o iubire fără dăruire este doar egoism, dăruiesc necondiționat oamenilor din jurul meu tot felul de secrete, aflate din șoaptele zânelor care m-au protejat mereu. O mai fac și ptr. că fotografia îmi dă curaj să mă privesc mâine în oglindă...
Știu, mi-a spus un înțelept - lumea îți va ierta orice greșeli, dar nu te va ierta niciodată ptr. faptul că ești fericit!









Capul sus, ochiul ager și mâna fermă!

Comentarii

  1. Superba" scriitura "!
    Imagini ireale!

    RăspundețiȘtergere
  2. Una dintre puţinele postări sincere, adevărate, despre cum e, de fapt, pe care le mai poţi citi. Susţine seria de imagini şi te trezeşte la realitate, una mai cu asperităţi, dar mai frumoasă decât vreo băşină hipsterizdă edulcorată.

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi place termenul de pozografie. La unii sună departe de artă. Eu cred că pe românește, și nu numai, vine de la a desena (adică a exprima ce vrei tu) prin, cu fotografie. Înseamnă ceva la ceea ce mulți vor sa ajungă, dar este greu din varii motive.

    RăspundețiȘtergere
  4. Everaldo Senior Colorist16 septembrie 2017 la 13:40

    Poti sa pozezi in nefericit, iar lumea nu te va ma invidia absolut deloc, fara sa stie cum sta treaba de fapt... In plus, practici si pozografia. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…