Pagini

luni, 4 iulie 2016

Șarpele, Guvidul și Egreta. Care pe care!



  Zilele trecute am traversat iar Dobrogea, de la nord la sud, oprindu-mă din loc în loc. Nu mi-am propus să fotografiez ceva anume, doream să mă relaxez. Dar cumva, ața m-a tras într-un loc, pe malul lacului Razelm, unde am rămas peste noapte, ptr ca a doua zi să o iau mai departe, spre cheile Dobrogei



 Doar că, a doua zi aveam să fiu martor la un eveniment neconsemnat încă în cărțile de ornitologie. Am observat comportamentul extrem de curios al unei Egrete mari - Ardea alba -  care pescuia la mal broaștele, dar lăsa să treacă pe lângă ea toți șerpii, mari si mici, știind că specia asta se hrănește și cu șerpi, pe care nu-i refuză din meniu. Și vă rog să mă credeți, erau extrem de mulți șerpi în zona aia...

 



  Observam cum stătea și privea fix spre larg, scanând zona din fața ei, privind atent valurile. Apoi țâșnea în aer și zbura cam 20-30 m spre larg, făcând un ușor ocol  unei anumite zone...




 Ptr. ca să se năpustească cu capul în jos și să înșface câte un șarpe...




  Dar fără să apuce propriuzis șarpele de cap, ci apucând peștele care era prada șarpelui, ridicându-i pe amândoi în aer. La un moment dat, șarpele înțelegea că este o cauză pierdută și dădea drumul peștelui, căzând în apă. Egreta a repetat asta de cel puțim 10 ori în decurs de 3-4 ore, mereu apuca peștele, atentă să nu rănească șarpele. Am tras de m-am plictisit cum tâlhărea șarpe după șarpe, bazându-se pe faptul că un șarpe nu poate să-și înghită prada în apă, ci trebuie să vină la mal ptr faza finală. Egreta aștepta până observa cum apare un cap de șarpe ținând în gură câte un guvid, moment în care se năpustea și fura guvidul din gura șarpelui!







   Fotografiile sunt realizate cu Nikon D500 + Nikon 300/4VR, o combinație greu de egalat la ora actuală.
  Am tot auzit că este mare fiță între fotografii de wild life, să prindă în același cadru două specii sau chiar trei. Ei bine, este a doua oară când surprind și eu 3 specii, acestea chiar interacționând dramatic, de-a lungul lanțului trofic. Prima oara am prins asta anul trecut, când un Pescărel albastru - Kingfisher - a prins un mic peștișor, care era deja parazitat de o lipitoare, ce s-a desprins imediat ce a simțit pericolul.





 Probabil sunt figuri de hartiști disperați după saloane și concursuri, plictisiți deja de banala păsărică pe o creangă. Eu le iubesc pe toate, în egală măsură. fiecare captură are în spate o întâmplare, ceva... Nici un premiu și nici aplauzele nu-mi pot oferi satisfacțiile și emoțiile încercate de mine în teren, și încerc să nu uit asta, să nu uit motivul ptr care fac ceea ce fac...



  Aștept părerea Ornitologilor acum.

12 comentarii:

  1. Absolut superb,atat imaginile cat si descrierea.

    RăspundețiȘtergere
  2. F frumoase cadrele..si povestea din spatele acestora!multumiri pt ca le- ati impartasit cu noi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Deosebit!Trebuie sa iubesti natura si fotografia neconditionat sa fi sensibil si cu o mare doza de romantism intr-o inima de roman autentic.Tot respectul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Fotografii extraordinare ! Fara pasiune si daruire totala un fotograf ,mai ales un fotograf de natura nu are nici o sansa sa surprinda asemenea cadre.

    RăspundețiȘtergere
  5. Sunteti unic si inimitabil, nu va mai comparati cu altii. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  6. Superb atat de frumos este sa stai in natura sa urmaresti activitatea vietuitoarelor nu sant cuvinte sa exprime bucuria

    RăspundețiȘtergere
  7. E interesant. Stiam ca starcii pescuiesc cu momeli gen pana sau bucati de paine, dar nu cu sarpe ! Superbe pozele, felicitari !

    RăspundețiȘtergere
  8. Extraordinar! Si fotografiile, mai ales ele, dar si povestea interesanta din spatele lor. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere