Treceți la conținutul principal

...deci, nu mă ucide!


”Mircea Bezergheanu, te iubesc !

Eu, o entitate fără trup, doar suflet şi spirit, mă adresez ţie, o altă entitate pe care am aflat-o în lumea asta materială în care suntem rărăciţi şi fac asta cu iubire, cu tot ce pot simţi mai bun şi mai frumos pentru un OM.
În numele acestei iubiri , îndrăznesc să te rog : cheamă oamenii la tine, arată-le, îndrumă-i , educă-i, FĂ-I SĂ VADĂ TOT CE VEZI TU, deschide-le minţile şi fă-le sufletele să tremure şi să vibreze. Dar fă asta cu tandreţe, cu sensibilitate , cu bunătatea uriaşă pe care o ai în tine.
Dărâmă zidul gros pe care-l construieşti în jurul tău şi lasă-i pe oameni să vină către tine, cheamă-i , dar nu numai pe cei „frumoşi”, ci dincontră.
De ce te rog acest lucru ? Pentru că numai un om ca tine poate să străpungă barierele şi să ajungă la esenţa umană care se ascunde în fiecare „cocalar”, în fiecare om cu burdihanul plin de carnea mieilor nevinovaţi, în fiecare piţipoancă cu buzele umflate.
TU POŢI, iar eu te rog să vrei, să clinteşti stâncile pe care aceşti oameni le poartă în piept pe post de suflete. Tu poţi să transformi în lavă fierbinte inimile lor împietrite, poţi să-i facă să iubească ce iubeşti şi tu: natura, vietăţile, florile, copacii... VIAŢA în toate formele ei, DOBROGEA.

Eşti înzestrat cu tot ce trebuie, tu însăţi eşti un dar al naturii şi după mine eşti dator să întorci lumii o parte din aceste bogăţii pe care le porţi în tine.

Aşa cum doreşti să te întâlneşti în tabără cu oameni care iubesc fotografia şi natura, întâlneşte-te cândva şi cu ceilalţi. Roagă pe fiecare iubitor de natură şi de frumos, să aducă cu sine, cu japca, dacă nu pot altfel, câte un „mâncător de vieţi „ , câte o familie întreagă dacă se poate : colalar plus nevastă obeză, plus copil răzgâiat şi pus pe distrus copacii. Acestor fiinţe arată-le tu cum ar trebui trăită şi simţită viaţa.
Pe aceşti (ne)oameni fă-i ca atunci când pleacă, când se despart de tine, să sărute pământul pe care până atunci îl scuipau.

Momeşte-i pe devoratori în Dobrogea, lasă-i mai întâi să facă un mare grătar, să se umfle de mici şi bere, apoi „cutremură-le” sufletele împietrite , arată-le cum distrug armonia din jurul lor şi cum ar trebui de fapt să trăiască.
Cu poveştile pe care le ştii, cu măiestria şi dibăcia cu care poţi să foloseşti cuvintele, cu frumuseţea ta spirituală dar şi fizică, fă-le pe nevestele obeze să te adore şi să-şi dorească să devină vegetariene, pe ţâncii viitori potenţiali distrugători, să te privească ca pe cel mai darnic Moş Crăciun, dorindu-şi să devină ca tine când vor creşte, iar pe bărbaţii burduhănoşi să-ţi strângă mâna cu respect şi admiraţie la despărţire, dorindu-şi să se facă iubiţi de nevestele lor , nemaimirosind a bere când vin seara acasă.
Fă-i pe acei oameni să redevină umani, să calce cu respect pe fiecare petec de iarbă, să caşte cu admiraţie gura la fiecare vrăbiuţă sau cioară care le iese în cale.
Toţi avem nevoie de modele, dar acestea nu prea există. Tu eşti un lider înăscut, lasă-i pe oameni să te urmeze, nu-i mai goni.

Copii aceia puri şi frumoşi pe care îi pozezi prin Dobrogea, pot deveni braconieri ucigaşi sau pot deveni cei mai straşnici apărători ai meleagurilor în care s-au născut. Fă-i pe ei să devină ce trebuie, ce ne dorim cu toţii. Cheamă alături de tine şi alţi oameni care îţi împărtăşesc ideile şi convingerile şi împreună hai să doborâm mentalităţile şi apăcăturile barbare.





TU POŢI ! eu te rog doar atât: încearcă, fă un experiment şi arată-le oamenilor bunătate. Foloseşte-ţi energia şi voinţa uriaşă care fierb în tine şi mută munţii din sufletele oamenilor. Dar repet, fă asta cu dragoste, nu cu bâta.




Poţi să ne vorbeşti cum vrei atâta vreme cât din vorbele tale răzbate iubirea. Poţi să ne şi baţi dacă asta ajută, dar şi asta fă-o cu bunătate. După una peste ceafă, „pupă-ne” apoi şi spune-ne că a fost pentru binele nostru.

Nu cu noi, cei care te urmărim şi admirăm de la distanţă, trebuie să te lupţi. Nu cu noi trebuie să duci războaiele, nu împotriva noastră trebuie să-ţi foloseşti vehemenţa, ci împotriva mentalităţilor greşite întipărite generaţii de-a rândul în minţile unora, mentalităţi pe care doar oameni ca tine le pot înfrânge.






Cu mult drag îţi reamintesc că nu trebuie să ne pui pe toţi în aceeaşi oală , că nu trebuie să ne scuipi pe toţi. De fapt chiar asta te rog, nu mai scuipa pe nimeni, chiar dacă merită. Hai să ne „pupăm” cu toţii şi să pornim pe calea umanizării.

Şi nu uita ! tot ce ţi-am scris a fost cu dragoste şi în numele ei, deci nu mă ucide !"




Comentarii

  1. Cristina Dinescu12 iulie 2016, 19:22

    Mircea Bezergheanu, sunt fericită! Mi s-a încălzit inima și mi-au dat lacrimile, de bucurie că omul ăsta, care a avut ,,tupeul,, să-ți scrie așa ceva, îmi demonstrează că nu sunt singura, care te consideră un OM bun și frumos și pe dinafară și pe dinăuntru, că duritatea pe care o afișezi, este doar o încercare de apărare, în fața falșilor prieteni. Îi mulțumesc Domnului, că m-ai primit în rândul prietenilor tăi și mă rog să-ți dea sănătate, că de celelalte, sunt convinsă, te poți ocupa singur! Mulțumiri din tot sufletul și acestui adevărat prieten și foarte bine cunoscător al caracterului omenesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Suna cunoscut textul, suna ca o furtuna de foarte departe...
    Bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Waw!
    Imi erau cunoscute cuvintele din titlu si am crezut ca e doar o coincidenta, asta pana cand am (re)citit textul.
    Mi-au curs lacrimi de emotie si de bucurie.
    Dupa trei ani de la momentul cand am avut tupeul (vorba Cristinei Dinescu) sa-ti scriu acest mesaj, constat cu bucurie maxima ca de fapt, chiar ai facut ce te-am rugat atunci. Te-ai deschis catre oameni, ai fost tot timpul inconjurat de ei, iar protectia pe care o cautai pentru sufletul tau, ai gasit-o in iubirea si admiratia lor.
    Chiar esti un lider demn de urmat si ai multe de spus oamenilor.

    Iti multumesc pt ca existi!
    Iti multumesc pentru toate emotiile pozitive pe care le-am trait in cei cinci ani de cand ti-am descoperit fotografiile si pe tine ca OM!

    Renata

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing!
I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw myse…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…