Review Nikon 300mm 1:4E PF ED VR


  Așteptat de ani de zile, acest obiectiv a reușit totuși să surprindă pe toată lumea. Prin calitate și greutate. Avem acum un obiectiv de 300 mm cu o greutate de numai 755 grame și dimensiunile unui Nikon 24-70/2,8G! Numele conține abrevierile la tehnologiile folosite, acestea fiind:
  - E - de la diafragmă electronică, fapt ce va conduce în viitor la eliminarea unui element mecanic, un levier, prezent în toate aparatele Nikon, dar care ducea la unele probleme cu transmiterea valorii diafragmei în momentul declanșări. Din păcate se pierde compatibilitatea cu aparatele Nikon pe film.
  - PF - ne arată prezența unui element Fresnel în formula optică, 
 iar aici am avut cea mai mare strângere de inimă, deoarece știam că aceste elemente optice vin cu o oarecare degradare a calității imaginilor, mai ales când se fotografiază în contralumină. Avantajele acestei tehnologii ar fi - simplificarea  schemei optice, care conduce la greutate mai mică și la preț mai scăzut de producție.
 Voi prezenta mai târziu singura situație în care avem probleme cu această formulă optică.

  - ED - elemente din sticlă cu dispersie ultra redusă, care ajută la corectarea aberațiilor de culoare și obținerea unor imagini foarte clare, cu o cromatică foarte vie.





 Astfel, avem aici reprodusă în galben lentila ED și în verde lentila Fresnel. Pe lângă acestea mai avem și acoperire multistrat Nanocoating, iar lentila frontală este tratată la exterior cu Flourină, care împiedică aderarea picăturilor de apă și a particulelor de praf pe aceasta.
 Până aici, pe hârtie, totul era foarte promițător, cu rezervă ptr soluția cu lentilă Fresnel, care vă mai spun o dată, mi-a dat emoții, știind cu ce se mănâncă...

 Am început cu testele de claritate, prezint mai jos rezultatele unei serii de fotografii ale unei bancnote, folosind diafragmele de f4 - f5,6 - f8 - f11. Prima fotografie este cadrul întreg din care voi pune apoi câte un crop, corespunzător diafragmelor prezentate




                                                                          
                                                                                  f4




                                                                                 f5,6




                                                                                  f8





                                                                                  f11


 Concluzia mea - la diaf  f4 avem un cadru bun, la f5,6 avem cea mai bună claritate, la f 8 avem iar un cadru foarte bun, iar de la f 11 deja începe să scadă ușor claritatea, făcându-se simțită difracția datorată folosirii unui senzor cu o densitate foarte mare, acela din Nikon D810.
  Mai postez un cadru test de claritate, dar realizat într-o situație reală, nu în laborator. Anume, am fotografiat o pisică sălbatică, la diaf f4, ptr a vedea reproducerea firelor de păr din blana animalului. Primul este cadrul întreg, apoi avem crop la 100% din primul cadru



Un portret realizat la f5,6 într-o lumină total inadecvată, intenționat aleasă, apoi un crop pe ochi



 Au urmat multe cadre în care am folosit obiectivul în combinație cu un teleconvertor Nikon TC 1,4x.
 Cred că a fost cea mai mare surpriză, folosirea teleconvertorului nu a condus la pierderi de viteză a sistemului de Autofocus. Pot spune că este primul obiectiv la care nu am reducere de viteză de 50% în cazul unui TC1,4x și o reducere de 75% când folosim un TC 2x. Astfel am fost capabil să fotografiez subiecte extrem de rapide, repet EXTREM DE RAPIDE, pe care le ratam înainte deoarece foloseam un obiectiv rapid dar foarte greu - Nikon 600/4 VR. Astfel, combinația viteză de focalizare chiar cu TC, plus dimensiuni/greutate mici m-au ajutat să fotografiez în zbor subiecte pe care le-am ratat ani la rând, cu dotări mult mai impresionante...



 Postez o succesiune de cadre realizate în timpul ritualului de împerechere la Dumbrăveancă - Coracias garullus. Cine a văzut cum se desfășoară acțiunea, știe  ce dificultăți am întâmpinat.









 Acum trebuie să mă repet, faptul că aveam greutate mică în mână m-a ajutat mult în teren, m-am putut strecura prin locuri dificile, apoi am putut urmări subiectul aflat în mișcare sau zbor rapid


   







  Un alt aspect care m-a ajutat este faptul că putem realiza cadre close-up cu insecte foarte rapide și sperioase, iar calitatea optică chiar și cu teleconvertor atașat va mulțumi pe oricine, Vedeți în cadrele de mai jos detaliile insectelor, perișorii mai ales.












Acum voi prezenta situația când  lentila Fresnel provoacă o alterare a imaginii, e vorba de cercuri concentrice în interiorul petelor de lumină, alterând urât bokeh-ul cadrelor realizate în aceste situații. Problema se remediază cu o editare ulterioară. Ultimul cadru este realizat cu un obiectiv care nu are lentilă Fresnel, și vedem că lipsește acea aberație optică



 Trecem la fotografia de portret, să vedem reproducerea suprafețelor de piele în diverse situații de iluminare, lumină directă/dură, în umbră sau în contralumină, unde credeam că voi avea mari probleme.








Fiecare trage concluziile după cum percepe rezultatele, ptr mine e clar - Va fi următorul meu teleobiectiv, lângă 300/2,8 - 600/4 și 800/5,6. Asta că să înțelegeți că aveam cu ce face fotografie de wildlife.
 Acum am un teleobiectiv extrem de ușor, fioarte clar, cu un autofocus rapid, un sistem de stabilizare excelent. Iar cu acest teleobiectiv în rucsacul foto, nu mai sunt nevoit să iau și obiectivul macro când mă cațăr prin cine știe ce stânci/munți.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…