Treceți la conținutul principal

Aferim arkadaș!






  Măcar o dată în viață simți că trăiești, iar cu adevărat simți că trăiești doar în clipa în care ți se taie respirația, și inima ți se oprește în piept. Unul dintre momentele acestea le-am trăit anul trecut, pe la jumătatea lui Iunie...







 Eram de două zile la Copac, în Valea Grecilor, fotografiind ființa Dobrogei, am stat să fotografiez galaxia până la ora 4,00 apoi m-am întins în mașină, în scaunul șoferului, unde am adormit dus, cu aparatul în brațe. Pe la ora 6,30 m-a trezit lumina soarelui, care-mi bătea pe față. Mă ridic ușor din scaun, să văd ce mai este pe platoul din jurul Copacului, mașina fiind trasă cu botul spre Copac, la aprox. 10 m de acesta. Când mă ridic am parte de o imagine pe care nu o înțeleg, așa că mă las din nou în scaun, crezând că sunt în vis, bucurându-mă de faptul că sunt conștient într-un vis... știți voi... senzația aia...
   Stau așa un pic, dar soarele ardea al naibi de real! Mă ciupesc... pare real! Mă ridic iar să privesc peste bord - văd aceiași scenă care nu avea cum să fie reală... Mă las iar în scaun. Deja sunau alarmele în capul meu. Mă ciupesc iar. Real. Apăs un buton din bordul mașinii... se aprinde un bec, deci buton funcțional... Claxonez... funcțional și claxonul. Trag de maneta schimbătorului, se comportă cât se poarte de normal și real.
  Mă ridic din nou, privesc și deja intru într-o stare de agitație! Băi frate, ceea ce vad în fața ochilor nua are cum să fie real!!! Îmi amintesc că am fotografii cu scena din fața ochilor, realizate cu numai 2 ore și jumătate înainte. Pornesc agitat aparatul și privesc ultima fotografie... totul arată așa cum știam că trebuia să fie...


 Mă ridic înceeeeeeet, înceeeeeeeeet și privesc peste bordul mașinii înfricoșat, cu aparatul în mână. Compar imaginile și-mi dă cu virgulă! Mă prăbușesc efectiv în scaunul lăsat mult pe spate, apoi intru în panică de-a binelea. Incercam să găsesc o logică, ceva care să explice scena ce se desfășura în fața mașinii mele. Ajung rapid la o concluzie acceptabilă - AM FOST CUMVA ARUNCAT ÎN TIMP, PRINTR-UN PORTAL, fenomen ce putea explica perfect ceea ce vedeam. Mai procesez puțin și ajung la un impas, nu puteam fi aruncat în trecut, deoarece în trecut aici era o pădure imensă de Stejar pufos, iar Copacul era de fapt singurul supraviețuitor după primul război mondial, când acea pădure a fost parcelată și împărțită veteranilor de război, care au tăiat copacii și au pregătit terenul ptr agricultură. Deci ipoteza cădea, aș fi nimerit într-o pădure! Ori eu vedeam cu totul altceva! Trec la ipoteza B - Răpit de Extratereștrii și transportat într-un univers paralel!!! Asta este! Clar!
  Încep să mă agit, mă uit iar la pozele de pe aparat, mă uit la data și ora la care au fost făcute, pornesc mașina și compar cu ora și data din bord. Nimic anormal, doar că în urmă cu numai 2 ore și jumătate aici era cu totul altă scenă! Mă ridic iar să mă uit mai bine, și văd 2 persoane chiar sub Copac... Îmbrăcate ca acum 200 de ani. Aveai cai cu harnașament și arme vechi... Ajung la concluzia că singura soluție este să ies și să înfrunt noua realitate, să-i întreb pe cei de acolo în ce an suntem. Și ies. Imediat mi se înmoaie picioarele, mă sprijin de Cici, moment în care cei doi mă observă și mi se adresează - Băi frate, unde ai lipsit până acum?!!! Că te așteptăm de ceva timp! Simt cum mor, ăștia mă știau, și mă așteptau! DAR EU NU ȘTIU NICI CINE SUNT, NICI DE CE, ÎN JURUL COPACULUI, SUNT FÂNTÂNI CU virgulă CUMPĂNĂ, CRUCI CIOPLITE ȘI PERSONAJE CE PĂREAU DESPRINSE DIN CĂRȚILE DE ISTORIE!!!!
 Doi călăreți cu flinte îl fugăreau pe unul desculț... Suprarealism total!










 Fântânile și crucile NU EXISTAU cu 2 ore mai înainte, aveam dovada pe aparatul meu. Apoi personajele nu mai erau cei pe care-i cunoșteam  în zona aceasta, nici ținutele nu erau aceleași!
 Privesc în lateral, chiar în clipa în care sunt abordat de un om îmbrăcat conform secolului din care credeam că tocmai am fost răpit - Domnule, nu vă supărați, puteți să luați mașina de aici, doarece trebuie să tragem o scenă ptr un film pe care-l relizăm - AFERIM!
 Priveam ca boul, cu falca căzută. Nici dacă mă lovea bomba atomică nu aș fi fost mai șocat!
 Aflu că ăștia au adus în timp ce dormeam, 3 tiruri cu recuzită și o turmă imensă de oi, ptr a turna un film, au găsit mașina mea, dar nu știau că eu eram înauntru, așa că așteptau să apar, să iau mașina care nu avea ce să caute în filmul/scena lor...



  Era clar - m-au ajuns blestemele ăstora -


                                                                Aferim arkadaș!

Comentarii

  1. Nu se poateee asa ceva. Trebuie sa o pastrezi cu grija, poate vor mai exista carti sau similar cand vei fi "la pensie".

    RăspundețiȘtergere
  2. ti se cuvine ceva din ursul de argint,nu-i lasa cere-ti partea.Frumoase imagini alb-negre ale aceluiasi copac.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am citit cu sufletul la gura.
    Multumim, Mircea, pentru emotiile pe care ni le impartasesti,
    prin imagini si prin cuvinte!
    Te rog, saluta Copacul din partea mea.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing!
I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw myse…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…