Pagini

joi, 18 decembrie 2014

Dincolo de frig, în inima Daciei






 Un cuvânt dat, apoi o chemare și iată-mă pe drum către Fundătura Ponorului. Ajung noaptea, pe la ora 23.30, pe un frig de -9 grade, montez cortul în câteva minute. Frig. Pielea mâinii se lipește de suprafața metalică a trepiedului și sunt nevoit să trag tare ptr a scăpa de contactul ce-mi săgetează palma. Am ridicat privirea spre luna argintie, am tras aerul tare în piept și am coborât noaptea în Palma lui Dumnezeu, pierzându-mă a nu știu câta oară într-o iubire uitată. Puțin mai la nord știu că e Sarmisegetuza, Inima zdrobită a Daciei, simt cum Țara uitată doarme în jurul meu. Încep să plâng, iar lacrimile îgheață instantaneu, pecetluindu-mi pleoapele. Și astfel pot să privesc cu sufletul, intrând într-o lume sublimă...



 Nu știu cum a trecut timpul, nu știu dacă am dormit. Dimineața vine ca o explozie. Mă prinde la Poarta Raiului. 

  


    Trec și pe la Nana Armina, unde găsesc singurul fum ce mai iese din Palma lui Dumnezeu, acum în prag de iarnă. Un nepot încerca să o convingă să coboare cu el în satul de la poalele muntelui, dar slabe șanse să o convingă...










 Spre seară au juns o parte din prietenii mei Ardeleni, așa că a urmat iar o noapte albă, întreruptă de sosirea lui Haurelian pe la ora 3,30 noaptea, CU O MAȘINĂ NORMALĂ, UN RENAUL CLIO!!! Bine, nu a ajuns până la fundătură, dar cumva a reușit să scape intregi și să ajungă. A urmat iar o dimineață superbă, dar temperatura era acum de 2 grade Celsius.












   
  Au urmat o serie de incursiuni prin toate cotloanele, iar când inamicul a vrut să-mi cucerească Stânca Lupului Alb AM RIPOSTAT cu ce mi-a căzul la îndemână!


 Până la urmă am lăsat doar pe cei care merită, după ce i-am supus unor testări fizice...









 Seara când ne-am întors la sălaș, unde aveam și corturile am constatat că cineva ciordiles din cârnații puși la afumat...
 A urmat o noapte de pândă și așa am dat de tâlhar - Bagheera!


 A fost un moment de ușoară derută, când unul dintre noi a întrebat - O FACEM CIORBĂ, SAU O PRĂJIM DIRECT PE FOC?!!! La care Bagheera a început să dea din cap NUUUUU!!!




  Până la urmă e devenit de-a noastră, și am acceptat să ne mănânce și restul de cârnați!




 Noaptea târziu intră unul dintre noi, care se duse-se să se cace, urlând - Băăăăiiii, ce mișto se vede sălașul, zice că vă răpesc acum OZN-urile!!!
 Evident, s-a lăsat cu poze...




 Apoi a început ploaia, care nu s-a mai oprit 2 zile, până când noi am plecat. Dar chiar și așa, ne-am simțit bine, am și fotografiat din când în când











 
Au mai fost și momente de acalmie, stropite cu Bragă, din Dobrogea! Bine, doar eu am băut Bragă, ptr. că Dacii ăștia ai mei au folosit numai Apă de gură... De prună, și care avea peste 50 de Volți...






 Iar la un moment dat am prins pe unul care poza farduri, cică ptr a calibra cel mai prost program de conversie de care am auzit eu până acum - lightroom. Cică nu poate scoate culorile așa cum sunt în realitate. 


 Bagheera zicea că așa este, nu prea ies culorile...




 Când am contrazis-o m-a pedepsit, m-a pus să fac flotări! La malul Ponorului.


     Am vrut să aflu dacă mai sunt în formă, încercând să fac flotările fără mâini... Nu mi-a mai ieșit...
 

 La întoarcerea de la malul Ponorului, locul pedepsei, am reușit să găsesc dovada ca exista Vaci zburătoare, să moară Cici! Uitați dovada, o vacă care avea o balegă pe spate. Doar o vacă zburătoare putea să o execute în asemenea hal... zic și eu...


 Iar la plecare am avut parte de ceva emoții, Cici a derapat și a ajuns cu roata stânga spate într-o prăpastie, ne-am chinuit cam o oră, am ieșit cumva de acolo, dar a trebuit să cobor iar să tractez un Nissan Navara care nu reuțea să treacă de locul delicat






 Nu am avut parte de zăpada pe care o căutam, zăpadă peste care am dat pe drumul spre casă, în Țara Luanei...


 Așa că trebuie să revin, cum neaua se va depune! Zău!


3 comentarii: