Treceți la conținutul principal

Dincolo de frig, în inima Daciei






 Un cuvânt dat, apoi o chemare și iată-mă pe drum către Fundătura Ponorului. Ajung noaptea, pe la ora 23.30, pe un frig de -9 grade, montez cortul în câteva minute. Frig. Pielea mâinii se lipește de suprafața metalică a trepiedului și sunt nevoit să trag tare ptr a scăpa de contactul ce-mi săgetează palma. Am ridicat privirea spre luna argintie, am tras aerul tare în piept și am coborât noaptea în Palma lui Dumnezeu, pierzându-mă a nu știu câta oară într-o iubire uitată. Puțin mai la nord știu că e Sarmisegetuza, Inima zdrobită a Daciei, simt cum Țara uitată doarme în jurul meu. Încep să plâng, iar lacrimile îgheață instantaneu, pecetluindu-mi pleoapele. Și astfel pot să privesc cu sufletul, intrând într-o lume sublimă...



 Nu știu cum a trecut timpul, nu știu dacă am dormit. Dimineața vine ca o explozie. Mă prinde la Poarta Raiului. 

  


    Trec și pe la Nana Armina, unde găsesc singurul fum ce mai iese din Palma lui Dumnezeu, acum în prag de iarnă. Un nepot încerca să o convingă să coboare cu el în satul de la poalele muntelui, dar slabe șanse să o convingă...










 Spre seară au juns o parte din prietenii mei Ardeleni, așa că a urmat iar o noapte albă, întreruptă de sosirea lui Haurelian pe la ora 3,30 noaptea, CU O MAȘINĂ NORMALĂ, UN RENAUL CLIO!!! Bine, nu a ajuns până la fundătură, dar cumva a reușit să scape intregi și să ajungă. A urmat iar o dimineață superbă, dar temperatura era acum de 2 grade Celsius.












   
  Au urmat o serie de incursiuni prin toate cotloanele, iar când inamicul a vrut să-mi cucerească Stânca Lupului Alb AM RIPOSTAT cu ce mi-a căzul la îndemână!


 Până la urmă am lăsat doar pe cei care merită, după ce i-am supus unor testări fizice...









 Seara când ne-am întors la sălaș, unde aveam și corturile am constatat că cineva ciordiles din cârnații puși la afumat...
 A urmat o noapte de pândă și așa am dat de tâlhar - Bagheera!


 A fost un moment de ușoară derută, când unul dintre noi a întrebat - O FACEM CIORBĂ, SAU O PRĂJIM DIRECT PE FOC?!!! La care Bagheera a început să dea din cap NUUUUU!!!




  Până la urmă e devenit de-a noastră, și am acceptat să ne mănânce și restul de cârnați!




 Noaptea târziu intră unul dintre noi, care se duse-se să se cace, urlând - Băăăăiiii, ce mișto se vede sălașul, zice că vă răpesc acum OZN-urile!!!
 Evident, s-a lăsat cu poze...




 Apoi a început ploaia, care nu s-a mai oprit 2 zile, până când noi am plecat. Dar chiar și așa, ne-am simțit bine, am și fotografiat din când în când











 
Au mai fost și momente de acalmie, stropite cu Bragă, din Dobrogea! Bine, doar eu am băut Bragă, ptr. că Dacii ăștia ai mei au folosit numai Apă de gură... De prună, și care avea peste 50 de Volți...






 Iar la un moment dat am prins pe unul care poza farduri, cică ptr a calibra cel mai prost program de conversie de care am auzit eu până acum - lightroom. Cică nu poate scoate culorile așa cum sunt în realitate. 


 Bagheera zicea că așa este, nu prea ies culorile...




 Când am contrazis-o m-a pedepsit, m-a pus să fac flotări! La malul Ponorului.


     Am vrut să aflu dacă mai sunt în formă, încercând să fac flotările fără mâini... Nu mi-a mai ieșit...
 

 La întoarcerea de la malul Ponorului, locul pedepsei, am reușit să găsesc dovada ca exista Vaci zburătoare, să moară Cici! Uitați dovada, o vacă care avea o balegă pe spate. Doar o vacă zburătoare putea să o execute în asemenea hal... zic și eu...


 Iar la plecare am avut parte de ceva emoții, Cici a derapat și a ajuns cu roata stânga spate într-o prăpastie, ne-am chinuit cam o oră, am ieșit cumva de acolo, dar a trebuit să cobor iar să tractez un Nissan Navara care nu reuțea să treacă de locul delicat






 Nu am avut parte de zăpada pe care o căutam, zăpadă peste care am dat pe drumul spre casă, în Țara Luanei...


 Așa că trebuie să revin, cum neaua se va depune! Zău!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…