Am avut un vis...


 Și mi-am dat seam că singurul mod în care pot să o ajut pe Mama Geea, sau Mama Gaia, sau Mama Pământ, este acela prin care ași reuși să fac oamenii să o iubească. Ptr că au uitat-o, și cred acum că sunt orfani, un rod al evoluției de la maimuță la Hommo sapiens sapiens. Singurul mod prin care puteam atrage atenția că exista ceva magic, dincolo de orizontul carierei lor, era acela de a folosi armele tehologiei care a șters-o din memoria colectivă, ptr a o readuce în prim plan. Frumoasă, sălbatică, discretă și iubitoare deopotrivă ptr cel urât cât și ptr cel frumos, ptr cel puternic sau ptr cel slab.





 Unii sunt totuși atât de prinși încât a trebuit să strig tare, fotografic vorbind. Și am strigat, cu povești care apăreau de acolo de unde nu te așteptai


 M-am așezat în praful drumului și am așteptat să se întâmple. Și s-a întâmplat. S-a întâmpalt să văd un Stârc cum cade ca o scândură în apă. Cum frate să cazi ca bradul și să ieși cu peștele înfipt în cioc?!!!






 Nu vreau să mă gândesc ce se întâmpla dacă se ducea pe spate... Sigur ieșea cu un rucsac plin de pește!

 Să trecem la ăsta care, îndignat, îmi reproșa - Ți-am spus să nu mă mai pui pe băț, imediat ce m-ai scos din mașina de spălat, că râde lumea, și-mi distrugi imaginea! Hai bă, ce dracu???!!!!!


  Apoi am trecut la ăsta, care-și punea papion,



 am dat de ăsta care striga în ciocul mare - Dacă mai treci pe deasupra, te ciupesc de fund!!!


 de ăsta care, datorită lenei ce-l copleșea uneori, dezvoltase o tehnică prin care hipnotiza insectele, să-i vină în cioc


 De Fiul Ploii, care mă întreba - Ce te uiți bă, nu ai mai văzut Dragon ud?!!! Dacă mă pui le net, te caut și-ți extermin toată familia! Așteaptă numai să mă usuc! L-am pus pe net, neuscat...




 asta în timp ce soru-sa se decupla de realitate, spunând - Poa' să ningă, poa' să plouă, eu mă joc cu albina! Sau Alina, mă rog...


 Ceva mai încolo una se uita ca curca-n lemne




 alta-mi făcea cu ochiul


 una întreba - Cine mă, Vandam?


 alta exersa magneții de la picioare, cu care se prindea de lucruri, sau cu care mergea pe tavan


 Iar cei mai obraznici erau ăștia, care șoșoteau între ei - O ciupim de fund sau scuturăm crenguța?!!!


 Asta în timp ce niște corcodei mergeau la bal mascat, deghizați în nuferi


 sub privirile aspre ale doamnei


 Doamnă care închidea ochii cu indulgență la bătăile provocate de ăștia




 puțin mai încolo priveam cum tatăl Corcodel dă fiului mai mare primele lecții de zbor - Uite așa ridici aripile înalti fundul și scuturi puternic, ai înțeles fiule?



 Evident nu puteau lipsi balerinele, niște egrete care exersau Dansul Lebedelor, de un autor rus, îmi scapă numele acum...





 Rog juriul să dea notele...



 și stau de mă scarpin în cap...


 îmi scutur privirea...



Zvâcnesc energic din membre


 privind uimit la ăștia doi


care pozau panseluțe, în râsetele și cântecele popândăilor



Atâtea imagini, atâtea povești, fiecare poveste un univers necuprins, atâtea imagini, atâtea legende...




















Mă duc la culcare, să renasc în altă poveste




Comentarii

  1. Un artist,un poet (la care poezia este fotografia) este putin spus. Felicitari. Sunt imagini care raman pe retina ochiului, in minte si suflet. Cu plecaciune, Cristian.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imagini care te lasă fără cuvinte...ca de obicei.
    Felicitări!

    RăspundețiȘtergere
  3. UAU! Cate culori vii! Si, cate specimene frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  4. Umor tandru și seriozitate drăgăstoasă... se revarsă din cuvintele tale împletite cu magia imaginilor.

    Cine nu te-a aflat, cine nu te-a întâlnit, nu știe ce poate face iubirea unui om pentru un petec de pământ românesc.

    Renata.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vai, Doamne, cat de fain!
    Candva am avut si eu un impuls de a scrie povesti in imagini, similar cu ce ai facut tu aici, dar pozele erau luate de pe net. La tine e extraordinar ca sunt fotografiile tale. Umor deosebit de fin, un simt al observatiei iesit din comun, detalii surprinzatoare si toate astea te fac sa te gandesti ca asa a fost, chiar asa, egreta aia chiar dansa, tatal chiar ii arata fiului cum se zboara ...

    RăspundețiȘtergere
  6. De fiecare data cand "trec prin tufisuri", regret... Regret ca prea putina lume cauta zborul, prea putina lume are curajul de a se cauta prin campie, chiar daca atati de multi bat campii... Regret ca prea putini ajung sasi caute menirea, regret ca prea putini ajung asemenea lui Praslea, Greuceanu, asemenea prihorului din poveste (Selma Lagerlof), , ori de ce nu... ca Mircea...
    Bucurie !

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu sunt asa, un fel de soacra, care critica orice, dar zau ca n-am nimic de criticat aici. Pur si simplu imi place.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      Poate nu ca o soacra, poate ca un parinte, ce are grija de cei iubiti.
      Ori poate aici nu este nimic de criticat....

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…