Dobrogea, granița sufletului meu. Când se așează praful de stele.


 Puteam alege să stau la căldură, în casă, plângându-mă că nu mai ninge, să plec la ski. Puteam să fac atâtea lucruri cool. Am ales să mă duc să privesc granița sufletului meu, Dobrogea... să privesc praful stelelor care se așează, sclipind peste tărânul acesta simplu.


 așa am ajuns iar la Copac, unde am stat o noapte și două zile.


 Am privit vântul, am ascultat ceața, am stat într-o Tabără, doar a mea.




 Am fost pe la cuibul de Pasărea ogorului, unde găseam astă vară Ochelarii Magici, am stat la vizuina Dihorului pătat, am privit Acvile pierzându-se în aburi





 Am privit Dansul lebedelor,


și mi-am reamintit că Viața și Moartea sunt aici împreună


 Am stat cu un vechi prieten, Copacul de la Pietrele Mariei, am privit amândoi norii, efemeri ca viețile noastre


 am discutat  cu el despre suflet, ca reflexie a spiritului în lumea materială.


 Apoi m-am apucat de Time Lapse, ptr filmul Dobrogei, la care lucrez de atâția ani.
 Sper că nu am început să sufăr de mania persecuției, dar noaptea s-a întâmplat ceva, ce mă pune pe gânduri, că prea se adună întâmplările astea...
 Pe la ora 4,30 dimineața aparatul era montat pe slider, făcea seria de fotografii ptr time lapse, așa că m-am întins puțin, ațipind sub Copac. La un moment dat am tresărit, trezit de zgomotul unei rafale puternice de vânt printre crengile golașe. Am deschis doar ochii și m-am uitat la stele, dar imediat am auzit un zgomot de motor, fără să observ și luminile farurilor. M-am ridicat, luând și maceta, am privit prin noapte încercând să identific sursa zgomotului. I-am reperat, venea o mașină cu farurile stinse, la relanti, să nu facă zgomot mare, spre mine. Am luat și o piatră de jos, în cazul în care treba devenea periculoasă, aruncam puternic cu ea în parbriz, stricând vizibilitatea șoferului, suficient cât să evit orice atac. Doar în caz că...
 Au venit așa tiptil, apoi au aprins brusc toate luminile, chiar și pe cele de sus de pe capota acelei mașini de teren, ambalând motorul puternic, fără să accelereze și deplasarea mașinii. Erau opriți cam la 30 m de mine, turând motorul. Mi-am dat seama că făceau intenționat așa, la intimidare. M-am lăsat într-un genunchi, am lăsat piatra jos, apucând o creangă aruncată pe acolo, m-am ridicat și am tăiat creanga în două cu o lovitură bruscă de macetă. S-au oprit din accelerarea motorului... 30 secunde suspance. Mesajul meu era clar, nu dau înapoi, nu-mi pasă de ei. Au turat iar motorul, iar mașina a virat puternic spre stânga, accelerând. Dar nu au mers mult și au incetinit, întorcând iar spre mine... au făcut de fapt doar o rotație în cerc, apoi s-au dus și s-au tot dus, până nu i-am mai auzit/văzut. Nu știam ce a fost, ce vroiau, iar din prevedere m-am deplasat doar eu din locul unde aparatul făcea time lapse, până la o groapă pe care o știam, unde m-am așezat, așteptând pregătit, în cazul în care se întorceau pe jos, ptr a nu-i simți. Nu au mai apărut până dimineață. Am stat și a doua zi până seara pe acolo, și am văzut o mașină de teren care se fâțâia prin zonă, la mare distanță. S-au uitat de 2-3 ori cu un binoclu spre mine. Poate erau braconieri, iar întâlnirea cu mine a fost neașteptată, o întâlnire care le-a stricat planurile... chiar nu știu. Dar e curios cum dau întâmplările aste peste mine, doar când spun pe facebook că voi înnopta în locul x sau y din Dobrogea... foarte curios. Nu prea mai cred în coincidențe. Dacă se va mai întâmpla o dată, voi avea o evidență.


Comentarii

  1. cam la ce suma se ridica valoarea tehnicii pe care o aveai cu tine?

    RăspundețiȘtergere
  2. N-ar fi mai bine sa nu-ti faci publice intentiile? Nu de alta, dar ar fi pacat sa nu ne mai putem bucura de fotografiile astea minunate pe care ni le arati.

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoasa povestea, ma bucur ca ai scapat cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai ce sa zic...cred ca e cazul sa iei masuri.Te organizezi cu inca cateva persoane si nu mai stai vanat...iesi tu la vanatoare.Simt in tine samanta de razboinic :-) Sper sa nu ma fi inselat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu subestima niciodata oamenii rai , ai grija de tine prin mijloace si decizii inteligente !

    RăspundețiȘtergere
  6. Cred ca putina mai multa discretie nu ar strica. Poate ca ar fi cazul sa mergi cu alti cativa prieteni, dar sa ajungeti separat. Ar fi o surpriza si pentru ei... ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. Povestea ta imi aminteste de Colt Alb !
    Din cand in cand, in salbaticie, mai intalnesti inevitabil cate o haita de lupi care vor sa muste, bine ascunsi in intuneric ... Nu au chip, nu reprezinta nimic !...Cand e lumina afara, se feresc sa dea ochii cu cineva !! Sunt lasi si ataca doar pe la spate, cand sunt siguri ca nu te poti apara ... Mi-e scarba de aceste jivine abjecte pe care le-ai intampinat cum se cuvine !!
    Si atata timp cat stai drept in fata lor, vor umbla doar in patru labe, chelalaind a neputinta !!! Keep going Mircea !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…