Pagini

luni, 16 decembrie 2013

Trei Ciobani și câteva oi. Noaptea, iarna, prin Dobrogea.


 Umblu de căteva zile prin Dobrogea. Fără țintă, fără speranța să scot cine știe ce fotografie. E ceață, noroi iar frigul umed ține oamenii prin case, la gura sobei. Ptr. mine e perfect, cât văd cu ochii sunt singur cu sălbăticiunile. Noaptea, urc câte o stâncă și urlu prelung. Mă opresc doar când trece Șarpele de Foc.


 Fiecare noapte o petrec în alt loc, privesc acum o câmpie fantastică. E banală, la prima vedere, și la a doua vedere e la fel. Dar dacă închizi ochii și inspiri sufletul Dobrogei, te trezești într-o altă dimensiune, într-un alt timp. când Podișul Casimcei se unduia sub valuri de Colilie! Sunt la Colilia, și știu povestea ei secretă. Nu mulți sunt cei ce înțeleg imaginea unei câmpii ocoperită de Colilie, nu mulți sunt cei ce au văzut măcar o dată un fir de Colilie. Un câmp de Colilie e un basm. iar sufletul unora dintre noi este plin de astfel de basme ce se unduiesc  sub cea mai ușoară adiere a vântului. Câmpiile astea sunt prea puține, acum sunt secrete, știute doar de aleși. Ceilalți continuă să vadă doar un câmp. Gol.

 Altă noapte, la Pietrele Mariei. Astea le știți, că v-am dus aici în Tabără.


 Am așteptat la strunga oilor, fantomele oilor ce au păscut sute de ani pe aici, a miilor de Miei, răpuși de interpretarea deformată a creștinilor ce varsă sângele nevinovaților...


 Am mânat oile fantomatice dincolo de Strungă, am urcat iar pe o stâncă și am urlat prelung...






  iar când noaptea s-a risipit am întâlnit și primii oameni ce se chinuie să supraviețuiască, fără să bănuiască ce nori amenințători se adună peste Țara mea.






  Din respect ptr Carl Zeiss, ptr. ceea ce înseamnă ptr istoria fotografiei, am ales să prezint materialul în alb/negru. Asta deoarece cadrele au fost realizate cu un obiectiv primit de la Carl Zeiss, ptr teste. Mulțumesc, cu ocazia asta am mai descoperit o față a Dobrogei, cea de dincolo de noroaiele dealurilor, pe care nu o știam...






4 comentarii:

  1. nu stiu cum e cu Carl Zeiss, dar pozele prezentate sunt cel mai bine redate in alb-negru. nu culorile ar evidentia mesajul ci emotia momentului suprins, care, in alb-negru, e mult mai intens.
    cum ar veni, fotograful suprinde momentul si nu lentila, si nu body-ul.. ca e D 900 sau 5114..
    Carl Zeiss isi face reclama prin tine, Mircea, asta ca sa nu confundam una cu alta...
    (asta in caz ca vei aproba commentul meu, absolut sincer)

    RăspundețiȘtergere
  2. Prima poza e exceptionala, norul ala ma duce cu gandul la un vultur din povestile amerindienilor

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos domnul Bezergheanu! Frumos scris de fiintele nevinovate. Acum altele au fost macelarite cu zecile de mii.
    Stiu ca-i proza, totusi dintre randuri razbate suferinta domnul Bezergheanu. Ori imaginatia este perfecta sau stilul literar. Pentru ochii mei.
    Sarbatori fericite????

    RăspundețiȘtergere