Maestru, dar din întâmplare...


 Mulți dintre voi folosiți titlul de Maestru, atunci cand îmi scrieți, lăudându-mi fotografiile. Greșiți.
 Am realizat suficient de multe fotografii bune, pe un drum unde am plecat în căutarea succesului.


  Dar acest drum m-a dus în locuri prin care am trăit experiențe uimitoare, iar la un moment dat, ceața autosuficienței, a dorinței de recunoaștere și de apreciere s-a risipit. Cei care te apreciază la un moment dat, dispar ca prin farmec, atunci cand te vei prabuși, iar asta se întâmplă cel puțin o dată în viață! Uneori vei rămâne doar tu, în luptă cu cel mai mare dușman al tău - Ego-ul propriu. Te vei lupta cu tine, iar în lupta asta nimeni nu poate să-ți fie aliat.

 Așa se face că mi-am pierdut interesul ptr, succesul general acceptat, ptr a ma bucura de drumul pe care-l parcurg, fără să-mi fie teamă că nu fac ce se caută, că nu reușesc să mențin standardul, sau mai stiu eu ce.
 Am început să mă tărăsc, să fac lucruri pe care  mulți nu le consideră comode sau acceptabile, în noul meu drum de a mă descoperi.










M-am regăsint în cele mai neașteptate forme, uneori ca un val, uneori ca o piatră, alteori ca o floare, sau ca o pasăre. Uneori frumos, alteori urât. Nici nu se putea altfel...











 Am început să mă bucur la fiecare regăsire, am început să rezist tot mai mult doar ptr. a putea să vibrez încă o dată, și încă o dată, și încă o dată, cu ocazia acelor regăsiri. Drumul a devenit mai important decât destinația, deoarece destinația am uitat-o pe parcursul drumului... Știu doar că voi ajunge unde trebuie, fără să-mi fac mari probleme cu privire la asta.
 Prețul plătit ptr. o asemenea aroganță? Fosta mea viată. Vag îmi amintesc că eram sclav. Sclavul regulilor, sclavul educației obtuze, a societății care incerca să mă modeleze ca pe o rotiță.
 Evident am pierdut și accesul la succes, ptr. că societatea este o entitate ce pedepsește orice rebeliune.
 Uite așa nu am mai avut parte de expoziții, premii la concursuri, aplauze la vernisaje, bugete alocate ptr. proiecte personale...
 Acum vine partea comică - cu căt m-am ascuns mai tare în tufișuri, cu atât oamenii au venit după mine să mă caute. Cu căt am negat că sunt artist, cu atăt mai mult au urlat unii ceva ce credam că este evident - Bezergheanu nu e un artist!!!  Cu cât mi-am certat apropiații când vedeam cum greșesc, cu atât ei s-au suparat mai tare dar au avut și de cîștigat mai mult, înțelegând mai târziu de ce mă răsteam la ei. Cu cât m-au vorbit unii de rău, cu atât m-au iubit tot mai mulți oameni ce căutau sinceritatea aia uneori jenantă, alteori dureroasă.  Unii mă iubesc ptr că sunt infectat cu Dobrogea. Alții mă iubesc doar așa, ptr. că sunt mai duși ca mine.
 Acum am să-i dezamăgesc pe toți - Nu sunt așa cum cred ei că sunt, Nu sunt așa rău cum spun defăimătorii, nu sunt așa bun cum spun cei care mă apreciază. Nu sunt în nici un fel. E doar o paradigmă.
 Nu pot fi Maestrul vostru, fotografiile alea de care sunteți încântați sunt de cele mai multe ori rodul întâmplării. Am avut doar norocul să fiu pe fază la momentul potrivit.
















 Cum să spui frate că ai tot sub control, cănd fotografiezi o păsărică ce se mișcă mai ceva decăt un fulger? E numai și numai norocul de a o prinde în poziția optimă. După ce am facut și din astea, nu mă mai pot minți singur! E doar noroc!














 Recunosc, încă o dată, am fotografii bune, dar oricare dintre voi puteați să le faceți. Așa că vă rog, mai ușor cu Maeștrii. Nu e cazul.




 Și nu am scris toate astea, știind sigur că lumea va sări să mă contrazică. Nu, e chiar adevarul gol. Eu sunt încă buimac, pierdut pe drumul ăla de care vă spuneam mai sus. Dar stați liniștiți, buimac așa, sunt bine.






Comentarii

  1. Superb.
    Poza cu popandaii...ce moment, ce fractiune de secunda...

    RăspundețiȘtergere
  2. O intrebare, pina la urma ce camera ai luat , GoPRO? Stiu ca erai interesat la un moment dat, si vad ca sunt citeva fotografii facute cu ea. Multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări. Rar mi-a fost dat sa întâlnesc o asa sinceritate dezarmanta. Inca o data ma bucur de minunățiile surprinse(cu noroc)de dumneavoastră pe senzorul aparatului. Asta se poate face numai dacă nu te uiți în urma și-ți urmezi drumul cu multa pasiune și dedicare absoluta.

    Minunat, mulțumesc domnule Bezergheanu. Al dumneavoastră admirator, Mihai Zaharia.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Drumul a devenit mai important decât destinația, deoarece destinația am uitat-o pe parcursul drumului... Știu doar că voi ajunge unde trebuie.." Genial, in fotografie, in text, in formele retorice folosite, este poet, este artist, este suflet, este carne vie, traieste fara frica, este curios ca un copil mic, este color cu vibrance mult pe dreapta, starneste si provoaca, te face sa-l mai vrei si maine, si in zilele ce vor urma.. te face sa-l urmezi oriunde s-ar duce el, de nebun, sau de prea-sanatos..
    Traiesc intens de fiecare data, cand ii vad pozele, cand ii citesc textele care insotesc fotografiile. Nu imita, nu copiaza, isi traieste viata lui asa cum IL duce CEL de sus...
    Mircea, iti multumesc pt momentele pe care mi le creezi, cu sau fara voia ta !

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc din suflet pentru oportunitatea ce ne-ati oferit de a vedea si admira frumosul. Fara ajutorul pozele exceptionale nu le-am fi vazut nici odata. Va multumim ;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cu siguranţă fac parte din categoria celor “ mai duşi decât tine”.. în consecinţă , te iubesc !
    Pe tine, omul acesta “nici mai bun nici mai rău” .. pe tine aşa cum eşti .. “buimac şi pierdut” pe drumul tău .
    Unul dintre motive ? … chiar acesta enunţat de tine : “am renunţat să fiu sclavul regulilor, sclavul educației obtuze, a societății care incerca să mă modeleze ca pe o rotiță.”

    Spui că ai noroc şi de-aceea…
    Pfff.. eu nu prea cred în noroc, decât în cel făcut cu mâna proprie, dar într-un fel îţi dau dreptate . Ai noroc pentru că ai fost dăruit cu simţ artistic, cu o răbdare de fier, cu voinţă, cu putere mentală şi fizică, cu un suflet sensibil şi tandru, cu o minte ageră…
    Dar toate acestea le-ai cultivat, le-ai amplificat.. de-aici rezultatele acelea apărute “ca din noroc ”

    Te cred, înţeleg că nu-ţi place să fii numit maestru şi-ntr-adevăr, poate că nu eşti maestrul nimănui… cu o excepţie.
    Eşti maestrul propriei tale vieţi , asta văzându-se de la distanţă.. dar reieşind şi din destăinuirea făcută aici.

    Îţi doresc să ai un drum frumos şi bogat… prin propria ta viaţă .

    Renata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. maestrul propriei tale vieti - Woow.. asta e foarte tare !!!
      ei da.. asa este !!!
      .. asta a fost tare rau de tot - maestrul propriei tale vieti.. Am sa tin minte asta !

      Ștergere
  7. Nu-mi vine sa cred! Bine ai venit inapoi, Mircea.
    Citesc imediat si postul... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Foarte frumos spus Renata. Exact aceleasi ganduri le aveam si eu, dar sunt convins ca nu le puteam spune la fel de frumos. Domnule Bezergheanu, mult succes pe calea pe care ati ales-o. Usor nu este, dar nici un lucru care vine usor nu este apreciat.

    Pasiunea va rasplateste pe dumneavoastra dar si pe noi, cititorii/admiratorii :)

    Va doresc cat mai mult "noroc" (a se citi postul doamnei Renata) :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu il felicit pe omul Bezergheanu. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Bine ai revenit si pe blog, Mircea! Mult succes pe drumul pe care ai pornit, si pe care ar trebui sa pornim cu totii... Te-as mai ruga sa ne dai cat mai din timp detalii despre noua tabara foto, ca sa incerc sa fiu prezent (din nou), macar cateva zile + 1 week-end...

    RăspundețiȘtergere
  11. Modest si sincer pana la capat ! Respect !

    Multumim !

    RăspundețiȘtergere
  12. WOW, am ramas fara cuvinte, am citit tot postul si nu pot decat sa zic wow.

    Aveti mai mult decat "cateva" poze bune. Aveti foarte multe poze si momente excelent surprinse. Mai aveti si tehnica si imaginatia si mirosul pentru a prinde aceste momentele cheie.

    Ma bucur ca v-ati reintors. Cu mult respect!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cu admiratie si respect pentru ceea ce faceti va doresc in contiuare mult noroc! Cu stima! Cristi Mihai

    RăspundețiȘtergere
  14. Frumosul din interiorul tau se transpune in pozele pe care le impartasesti cu noi. La mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  15. bine ai revenit Mircea!

    RăspundețiȘtergere
  16. Eu sunt microbist de mic si chiar daca nu imi plac jucatorii asa-zisi "pomanagii", a fost un atacat care mi-a placut mai mult ca toti, Filipo Inzaghi sau Pipo Inzaghi cum era cunoscut. Toti spuneau ca e norocos, ca ajunge mingea la din greseala,greseli stupide facute de fundasi, de portari, de arbitrii, din intamplare, din noroc. La un moment dat am inceput sa cred si eu asta, dar dupa ce s-a retras din fotbal am vazut ca acel noroc si-l facea singur, nu prea mai vad atacanti care sa urmareasca migile "moarte", nu prea mai stau la "greseala" toti repsecta reguli, scheme de joc. odata cu retragerea lui am vazut ca in acel noroc al lui era si ceva destul de mult stiinta in joc.
    Asa e si cu norocul tau la aceste fotografii, da... la multe dintre ele trebuie sa ai si noroc, dar norocul ti-l faci si prin faptul ca te dedici, ca urmaresti si ca tragi in conditii in care altii nu s-ar sinchisii, pentru ca regulile si conditiile nu le sunt "potrivite" !
    Issac Newton a descoperit legea gravitatii printr-o greseala, sau noroc, ia cazut un mar in cap, asta inseamna ca a fost mai putin bun in domeniul in care a activat?
    Acordati ceva credit Mircea, nu multi pot face ceea ce faci tu, nu din cauza ca n-ar avea talent, pur si simlu sunt comozi, nu au rezistenta si vointa necesara sa mearga atat de departe cat mergi tu si asta in sine e mult. Maestre ! ;) :P

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna Mircea.
    Super ideea cu tabara.
    Eu si asa trebuia sa iau concediu in septembrie, asa ca la fix.
    Imi poti da o chitanta , pentru decontul la 100 de lei cat e taxa de participare, ca la noi la firma deconteaza o parte din concediu , pana in 500 de lei.
    Multumesc si abia astept evenimentul.

    Ovidiu

    RăspundețiȘtergere
  18. Deci eu vin. Si-l aduc si pe barbatu` meu sa-l chinui asa cum n-o pot face eu :)). Din motive de brand, fireste. Abia astept!

    RăspundețiȘtergere
  19. Asa cum l-am cunoscut pe Mircea, in toate "formele" lui, aceasta postare este ca un dus cu apa rece, ca o privire in oglinda a fiecaruia, ca o invitatie la a intelege cu adevarat... lucrurile importante din viata! Ce pot sa spun? Sunt surprins ca ai devenit atat de sincer incat sa ne-o spui si noua(nu ca ai fi fost vreun mincinos, pt. gibonii care se grabesc sa interpreteze). Sunt surprins sa aud de la tine ca esti exact asa cum iti spuneam si credeam eu ca esti in urma cu ceva timp. Insa, pe atunci, te supara sa auzi asta, sa recunosti... Acum mai consider un lucru - si stiu foarte bine ce zic - esti unul dintre cei mai buni fotografi "tehnicisti" pe care i-am intalnit atat in viata cat si prin carti. Ca ai talent "cu carul" dar un talent necizelat prin scoli (nici nu prea aveai cum, cunoscatorii stiu de ce) - un talent ca un "bolovan" de metal pretios. La rezultatele tale (stralucitoare) au contribuit vointa, tenacitatea si curajul tau, lucruri pe care ti le-am admirat pe ascuns, si lucruri pe care putini le poseda intr-o formula asemanatoare cu a ta. Norocul, clar ca a existat, insa un noroc din cel pe care si face omul singur... Calitatile si defectele tale sunt transpuse in fotografiile tale. Iar cei care stiu sa citeasca o fotografie inteleg asta.
    Sa fii sanatos, ca sa-i poti incanta pe cat mai multi cu "norocul" tau!


    M

    RăspundețiȘtergere
  20. Vai Mircea, aproape am plins cind am terminat de citit. Doar ca n-am avut un umar pe care s-o fac.....
    Ai suport cit China de la Skin si te plingi ca nu-ti organizeaza nimeni expozitii? Acum ceva timp sustineai ca nu te lasa nimeni sa participi la concursuri fiindca le-ai cistiga pe toate, asa poze misto faci. Confunzi numarul de vizualizari cu numarul de vizitatori pe site (sute de milioane, auzi acolo!!).
    Si acum faci pe modestu'. Da' totusi ti-ai luat GoPro, sa te poti filma/poza, sa te vada lumea in apa pin' la git, sa vada cit esti de erou. Da, trebuie sa-ti hranesti lupisorii cu astfel de exemple, ca altfel dezerteaza, nu te mai venereaza, nu te mai urmeaza. Bravo!
    In rest, esti tot tu, acelasi. Stii ca lupul isi schimba doar parul, nu si naravul.
    Am zis, sa moara Cici!!
    p.s. stiu ca n-o sa-l publici, da' macar o sa-l citesti, si tot cistigi ceva. pentru tine l-am scris, nu pentru lupisori. ;)

    Cata

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este prea bun comentariul tău, că să-l șterg! Am râs de era să cad de pe scaun, sper că nu te superi iar pe mine. Mă bucur că, oricît ți-ai dori, nu poți sta fără să citești povestioarele astea infantile. Te-am șters doar când erai prea furios, și nu te puteai controla. Acum ai fost chiar dulce. Te pup pe gură!

      Ștergere
  21. Imagini incredibile! Felicitari pentru munca depusa, ce a iesit se vede ca este creatie din pasiune dusa la extrem. E prima oara cand vizitez acest blog si nu ma pot opri din vizualizari :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…