Vine Paștele? Să vă mai dau niște palme. Cu piciorul.


 Mă gândesc cu groază că vine Paștele.  Când vine Paștele, apar FOTOGRAFII! Când apar fotografii, de Paște, sunt la mare căutare Babele. De orice fel, de orice culoare. Aliniate cuminți la un perete de biserică, cu mintea plină de gânduri deochiate. Asta după ce au încălcat toate Poruncile posibile! Dar asta e din alt film, nu am nimic cu babele, am ce am cu ăștia, care an de an coboară ștacheta, reproducând reproducerea reprodusă după o copie. BĂĂĂĂĂIII, treziți-vă, că sunt sătul de babe inocente, evlavioase și neputincioase, care privesc tâmp în dreapta sus, spre o fereastră prin care trece o lumină - scoasă, lumina, în evidență cu un spray, să faca linii - Dumnezeiască. Lumină creeată și aia cu blitz-ul, pus în afara ferestrei...
 O singură fotografie cu o femei în vârstă mi-a atras atenția în ultimul timp. O fotografie fără lumini magico-mistice, cu o bătrână si 3 tăvi cu plăcinte. Simplu. Frumos. Spontan și natural. O femeie care nu e învinsă, care oferă. fără să ceară nimic. Care se bucură că poate. Pe care doar moarte o va odihni. Mă plec.
 Am întâlnit și eu o astfel de ființă simplă, la Parcheș. Vroiam să fotografiez pe niște canale, iar o bătrână care era pe mal s-a oferit să mă ducă ea cu barca, să-mi arate. Se întâmpla acum 6 sau 7 ani. Și mi-a arătat, 5 ore, trăgând la rame. Bunica lui Ivan Pațaichin, nu altceva.




 Când i se făcea sete, beea apă din baltă, luată cu mâna... Eu aveam Fanta... nici nu am mai scos-o din rucsac, jenat total de situație.
 Iar șocul cel mare l-am avut când mi-a spus că a împlinit 83 de ani! Este  icoana tăriei, a forței de supraviețuire, fară soț, crescând copii și nepoți, hrănindu-i cu ceea ce scoteau mâinile ei din baltă. Fără coafor toată viața. Fără creme de față, sau de articulații. Fără să se plângă, mulțumind lui Dumnezeu că i-a dat puterea.
 Ea, și nepoții ei mi-au devenit prieteni, mă duceam aproape săptămânal pe la ei, uneori cu portbagajul încărcat cu dulciuri și haine pe care le cerșeam de la toți prietenii care aveau copii, ce au crescut și nu mai purtau hainele rămase mici. Cu ea am tras cele mai bune cadre cu Pelicani, primele și cele mai bune. A vâslit, vorbind cu ei, de nu mai puteam să încadrez nimic cu un obiectiv de 300mm.




 Cu nepoții ei, Dragoș și George, am descoperit cea mai buna zonă de fotografiat Prigorii





  Îmi cunoșteau sunetul motorului de la mașină, se dădea alarma imediat cum auzeau ca vin - Vine Mirceeeea! Vine Mirceeeaaa!
 Pregăteau locurile unde urma să pândesc eu Kingfisher, puneau firmituri în apă, să atragă peștișorii mici, cu care se hraneau păsările...




 Am făcut zeci de ieșiri cu ei prin baltă, și nu i-am uitat.









 Știu că o să deranjeze pe câțiva cuvintele mele, dar nu-mi pasă, oricum nu-mi mai sunt prieteni, s-au suparat când le-am spus că promovează o imagine falsă, căutată doar de cei care produc albume numai bune de prostit turiștii. Sau poate că tocmai aici greșesc eu... nu m-am prins că doar asta contează, doar asta rămâne, iar adevărul acela, cu obraji pictați de dârele lacrimilor ce au curs peste praful Dobrogei, așezat pe chipul copiilor... adevărul acela este pierdut ptr. totdeauna în sufletul meu...



 Acum aștept cascada de realizări Geriatrico-Artistice, rezultatul multor ani de studiu academic în pictura cu lumină.

Comentarii

  1. Ca sa te cred 100%, zi-mi ce peste iti gatea doamna. Glumesc. Excelenta povestea. Viata oamenilor in Delta e grea, dar simbioza dintre localnic si turistul care face mai mult decat sa dea banii pe cazare si sa strambe din nas, car eisi aduce aminte si el ca nu doar cei care-i sunt gazde sunt oameni, ci si el, ei bine asta e greu de descris in cuvinte. GG!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ei s-au bucurat pentru bucuria care au reusit sa ti-o daruiasca. Acest lucru ar trebui doar sa conteze. Iar "adevarul acela..", observ, ca a ramas in sufletul tau..nu s-a pierdut..
    Multumesc pentru posibilitatea de a privi si "simti" fotografiile tale.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cata dreptate ai, Mircea... Si totusi poate adevarul nu trebuie pierdut ci impartasit de fiecare data. Esti printre putinii care cunoaste si are taria sa accepte adevarul din spatele perdelei de fum aruncate in fata realitatii. Dar pentru asta trebuie timp, curaj si pasiune.
    Felicitari inca odata si mult succes!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa-ti ramana inima asa de calda cum se vede in articolul asta. Felicitari. Tu poti sa vezi ce nu se vede cu ochiul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-ai adus aminte de Bunica.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bune palme cu piciorul, de la inceput pana la sfarsit. Sper ca cei ,,deranjati'' sunt foarte putini iar cei care au inteles, multi. Felicitari pentru toata munca!

    RăspundețiȘtergere
  7. tagma asta a fotografilor, se imparte in doua categorii - una a artistilor iar cealalta in care intram noi "astialalti" iar azi in acest articol am mai vazut o fotografie care face diferenta , inca mai visez sa fac saltul inainte sa trec in prima categorie

    RăspundețiȘtergere
  8. M-a emotionat! Mama mea, care are acum 85 de ani, s-a nascut intr-n sat din Braila, a trait in Dobrogea (Babadag, Tulcea, unde m-am nacut si eu) pana la 30 de ani. Acum sta intr-un satuc izolat din Ardeal. E mai activa decat toti oamenii din jurul meu. Lucida si cu pofta de viata si munca , cu dragoste de animale si de orice e viu.Sunt cea mai fericita fiinta ca am in sufletul meu o femeie ca ea.Nu are creme ;):) nici macar pentru articulatii, ca uneori ii mai duc o sticla cu gaz. Ea si toti oamenii din Dobrogea langa care am crescut sunt icoana mea. Multumesc, Mircea, ca , uite acum imi sterg o lacrima.

    RăspundețiȘtergere
  9. Cu bune si cu rele, sunt si ei o picatura din oamenii napastuiti din tara asta... Daca putem face macar o picatura de bine in jurul nostru, merita sa o facem!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa plang ori sa rad! Cum nu stiu unde m-as putea incadra insa fiind convins ca e mult pana departe, incerc sa judec prin propria experienta tagma noastra, a fotografilor si novicilor deopotriva: cum dai, cum judeci, cum privesti treaba asta careia Mircea i-a simtit duhoarea cand inca nici macar nu incepuse sa miroasa, ajungi sa-i dai dreptate omului fara drept de tagada. Rar intalnesti un fotograf care sa aiba puterea si capacitatea sa-si spuna oful fara teama de a cadea in ridicol! Iar tu Mircea, ai crescut in ultimii 3-4 ani cat au crescut alti "mari" fotografi laolalta, in zeci de ani! Si nu puteai face treaba asta decat lasandu-ti spiritul sa fie subjugat de asta Fata Morgana cu numele de Dobrogea. Romania este alta decat ne fac marsavii aia de sus sa credem si spre care ne dirijeaza, Romania se zbate iar tu, cu fotografiile tale, o ajuti sa respire. Lumina suficienta sa ai intotdeauna!

    RăspundețiȘtergere
  11. "BĂĂĂĂĂIII, treziți-vă, că sunt sătul de babe inocente, evlavioase și neputincioase, care privesc tâmp în dreapta sus, spre o fereastră prin care trece o lumină..."
    Poate, cindva, o sa te saturi si de pasarile astea "in flight", prinse pe un cer albastru (sau nu neaparat), si care nu exprima chiar nimic. Da's bune pentru atlasul zoologic, asa cum au remarcat multi, care te indemnau chiar sa editezi unul (adica astia chiar n-au remarcat ca tu faci arta aici).
    Spor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Când ai creierul stafidit, un animal sălbatic nu reprezintă nimic. Tocmai de aia specia umană extermină specie după specie, iar la bătrânețe privește tâmp spre dreapta sus, așteptând iertarea Domnului.
      Și nu, nu am să mă satur niciodată! Iar de tine mi-e milă, nefericitule.

      Ștergere
    2. Ce imi place cand se gasesc "Anonimii" sa comenteze aiurea. Singurul lucru bun pentru atlasul zoologic ai fi tu si te-ai incadra perfect la rubrica "Ruda cu maimuta." Daca tot comentati aiurea macar publicati-va numele. Ce face Mircea e arta, o arta pe care tu nu o intelegi, nefericitule.

      Ștergere
    3. Poate chiar asa il cheama pe om.....Anonim Virileanu! nu ati mai auzit de nume gen "judecatoru, Magistratu, Dolaru, Mercedesa....etc?" ce naiba, omul chiar se comporta ca atare! :)) Oricum nu cred ca stie el ce este un atlas, iar cat despre pasari...cea mai buna e ceafa de porc! Ar trebui sa mearga intr-o expeditie de-a ta ca sa vada cam ce exprima un cer albastru. Dar pana la urma chiar nu trebuie sa dovedesti ceva unor Anonimi care se uita tamp chiar si la un zid!

      Ștergere
    4. Din pacate suntem inconjurati de anonimi din astia, care distrug planeta cu voiosie. Cred cu tarie ca ne indreptam spre un pustiu ecologic, iar reactiile noastre, gen minunatul raspuns al lui Mircea, nu vor fi niciodata suficiente, pentru ca bunul simt invinge doar in filme. E greu sa o spun, dar din ce in ce mai des regret ca am fost egoist si am facut un copil - nimeni nu merita pedeapsa sa se nasca in vremurile astea, in tara asta, pe planeta asta, cu atat mai putin propriul copil.

      Ștergere
    5. Prezenta salbaticiunilor in preajma mea ( ma refer la pasari) ma face sa simt ca traiesc. Sunt un stimulent fara comparatie. Nimic nu este mai frumos ca natura, natura care inca ne mai inconjoara. Cineva spunea mai sus ca anonimul ar face bine sa mearga intr-o expeditie; NU, sa stea in casa si sa isi polueze viata care i-a mai ramas cu Suleiman magnificul.
      Nu ii baga in seama...Au mintea otravita!
      Uimeste-ne in continuare cu pozele fantastice pe care faci!

      Ștergere
  12. Link-ul asta-i pentri tine, Mircea! O farama din Dobrogea noastra ... https://www.facebook.com/photo.php?v=469431209794842

    RăspundețiȘtergere
  13. http://blog.teleobiectiv.ro/raspuns-d-lui-mircea-bezergheanu/

    Povestea cu pozele cu babe se inscrie in ciclul deja consacrat... de paste babe evlavioase, oua si lumanari cu o profunzime de camp extrema, apoi poze cu flori, iarba, iarba iarba adica , prin vara poze cu pitzi prin decoruri darapanate si pe plaja de pe unde se mai iteste un cap de meltean fie intre cracii d-rei fie pe umarul vecinului de cearceaf, toamna frunza ruginie si strugurii din vie, iarna 'primul fulg', 'prima zapada... ' etc.
    In imagine din link eu zic ca se vede ce le lipseste d-lor care isi cumpara aparate din ce in ce mai sofisticate si care schimba pe ultimile aparate fie ele Nikon, Canon sau mai ce sunt ele pe acolo. Marketingul prinde la romani, unde exista mentalitatea clara 'fac si eu, ce mare lucru, ma pricep si eu... ' S'asa Canon, Nikon, F-urile vand in draci aparatura, aparatura ajunge pe mainile d-lor mai sus citati care tot ce pot face este sa intre in ciclul deja consacrat, babe, pitzi, frunze, fulgi... Stiu povesti de omuleti cu frustrari grave care si-au luat ultimul model de aparat ca sa faca niste poze pe afara (nu le pot numi peisaje) poze pe care cu un aparat compact bine manuit si reglat le pot face mult mai comod...
    Tristut dar adevarat, una peste alta, un marketing bine tintit combinat cu o dorinta de a face ceva din ceva la care nu te pricepi se pare ca e reteta de succes.
    Nu se vor opri niciodata si apoi ar fi o lume trista in care nu ai putea sa zambesti cand vezi aceleasi cadre idioate cu babe evlavioase, maini scofalcite... pitzi pe plaja sau pe copaci, ziduri si alte texturi bine alese... etc...
    Ce e rau, e ca strica piata si deformeaza asteptarile clientilor, asta o putem lua ca pe o oportunitate in procesul de vanzare pe care il avem de parcurs cu respectivii clienti, asta este ce sa facem...
    Bafta si nu indraznesc sa spun lumina buna pana si asta suna a fir intins apropo de clisee (nu fotografice de data asta)

    RăspundețiȘtergere
  14. Mircea, daca urmezi link-ul din raspunsul precedent, o sa vezi o poza cu creiere. Sa stii ca nu sunt stafidite, asa trebuie ele sa fie, cu circumvolutiuni. Daca al tau nu e asa sa stii ca nu-i bine!

    Acuma, lasind gluma la o parte, sa stii ca ti-am citit TOATE (chiar toate) postarile de pe blogul asta. Sincer, nu stiu citi din "lupisorii" astia care te apara asa vehement au avut curiozitatea, rabdarea, cheful, etc. sa-ti citeasca toate postarile, sa se uite la toate pozele, samd. Vreau sa-ti zic ca-ti vorbesc in cunostinta de cauza, adica. Si-ti mai spun ca nu e un atac, asa cum o percepi tu, ci pur si simplu imi dau seama ca aluneci pe panta autosuficientei, si nu e bine. Esti un perfectionist, ok, dar asta n-are treaba neaparat cu arta. Arta nu se reduce la sharp, fps, dof, xxxmm/2.8, samd. Eventual se foloseste de astea enumerate mai sus, dar atit.
    Nu e bine sa ai doar certitudini, sa stii mereu totul, sa ai mereu raspunsuri. Astea te duc la autosuficienta de care ziceam mai sus. Acum, ca ai metoda (adica stii cum sa faci poze) e cazul sa treci la "next level", la "de ce?". Nu pot decit sa-ti recomand cartile din colectia Diafragma 9, scoase de Voicu Bojan, in caz ca nu le stii. Eu zic ca merita citite, toate.
    Iar despre cliseele cu babe, si fetele din lanul de secara tot clisee se numesc, la fel bif, apusuri, rasarituri si alte alea. E curios ca te-ai saturat doar de unele clisee.
    Eu iti doresc spor in toate si sa faci saltul la "next level".
    Numai bine,
    Cata (Anonimul de mai sus)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Cata, zau ca nu am inteles nimic. O sumedenie de cuvinte prost alese, puse acolo parca sa te dai mare.
      Ma scuzi ca intervin.
      Imi cer scuze si domnului Mircea ca nu m-am abtinut.

      Ștergere
  15. Probabil ai senzația că ai descoperit ceva ce nu știam. Problema ar putea fi de la faptul că, după ce ai citit tot blogul, ai vazut toate fotografiile - îți mulțumesc ptr asta, chiar dacă ai facut-o doar ptr. a găsi greșelile - nu ai realizat ca-ți scapă esențialul. Nu mă pune să-ți spun cam care ar fi acela. Trece prin tine, nu ai cum să-l percepi. E ca sunetul Liliecilor, nu ai uneltele necesare să-l percepi. Nu e de rău, e chiar normal. Nu putem avea pretenția să ne placă toată lumea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper din tot sufletul (pentru mine) ca n-am ajuns chiar acolo incit sa aloc ore intregi citirii blogului cuiva doar ca sa-i gasesc greselile. Nici nu stiu eu la ce greseli te referi tu, eu am pus o problema de fond, sau asa am intentionat. Adica autosuficienta ta.
      Pe care o vad confirmata, inca o data, de prima fraza din raspunsul tau. Daca chiar stii totul, mie imi pare rau de tine.

      Referitor la esenta blogului tau, poate chiar imi scapa, dar am totusi o varianta de raspuns. Esenta e: "eu stiu totul, veniti sa va invat si pe voi". Sau, altfel spus: "ia uite ce poze perfecte fac eu, voi nu vreti sa ajungeti ca mine?". Si, pe ici pe colo, are tangente si cu Dobrogea.

      Doar mindria si autosuficienta ta m-au indemnat sa postez, in rest poate sa ramina la nivel de flicr, cu comentarii de genul: "nice picture", "excellent vision", si alte alea. Mai ales daca tu crezi ca ti-s mai de folos decit ce-am scris eu (din rautate si invidie, haha!).

      Cata (acelasi anonim).

      Ștergere
    2. Nu e din răutate, și invidie. E din lipsă de ocupație, ceea ce duce la odihnirea minții. Eu nu aș citi blogul unui om pe care nu-l apreciez, ca ma apoi să-mi dau cu părerea comentând unde cred că este o fisură.
      Mândria și autosuficiența mea ar trebui să te convingă că e cazul să mă lași în ignoranța mea, să faci niște pași spre locuri plăcute spiritului tău. Lectura celor scrise de mine, sau vizualizarea fotografiilor mele, nu sunt obligatorii! Folosește-ți timpul mai inteligent. Plantează un copac. Dacă poți...
      Iar dacă nu ai priceput mesajul, nu-i nimic, am să șterg tot ce vei mai scrie de acum. Să-ți fac un bine cu forța.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

OM 1 - Preview. The Show Must Go On!

Cum e cu Autofocus-ul

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…