Pagini

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Ploaia de stele


 Am așteptat luna să zboare din pădure, am asteptat soarele să-și ardă ultima flacară



 Pentru a asista la un moment de magie - când ploaia de stele mi-a stins vulcanul din inima


 Am trăit acolo momentul în care nimic din cele lumești nu m-a mai interesat, momentul în care am atins inima universului, când am fost primit într-o lume fantastica, unde oricât de sărac ai intra, esti tratat ca egal. Stăbunii mei trăiau asta mereu, eu fac eforturi mari doar să zaresc ceva. Oare ce am pierdut între timp, ce ne-a facut să nu mai simțim natura, să nu mai simțim suferința frațior noștri, ce ne-a facut să pierdem răbdarea, întelegerea, detașarea sau iubirea, ce ne-a făcut să nu mai vedem linia subțire care ne desparte de ceea ce ne-a creat...




 Răspunsul e pierdut pentru totdeauna, dar ceea ce tocmai am aflat e că Stelele mele nu joacă pe o scena meschină, plină de paiete și culori false!

luni, 24 septembrie 2012

Pricopanul, Țuțuiatul și copacu' aplecat


 În ultimele zile am bantuit Munții Măcin, cautand coarne. Pe care nu le-am găsit. Dar m-am ales cu cateva fotografii.  Cu ceva timp în urmă laudam curățenia din Parcul Național Munții Măcin. dar se pare că au ajuns acolo cocalari, astfel nu-mi explic mizeriile lasate de turiștii ce-l vizitează.  Asta am găsit la Pricopane.




 Băi frate, cine dracu vine aici cu cortul si aduce cu el un pick-up, ca altfel nu-mi explic prezența unor placi de vinil! Dar ia să vedem și ce muzică ascultau - Hai mândro la Periniță!!!!!


 Mă rog, am stat de am strâns cum am putut mizeriile, apoi am urcat printre pietrele mele dragi, spre apusul soarelui.









  Am început o alta zi cu Țuțuiatul, pe care l-am abordat urcând dinspre Ghinaltu








 Și ca să vezi, am dat prin iarba aia de foarte multe specii de fluturi, mai multe exemplare decât am întâlnit aici astă vară. Doar că nu am venit pregătit cu un obiectiv macro...




 Iar după fluturi m-am dat la o Călugăriță! Nu vă gandiți acum la prostii, e vorba de Mantis religiosa - o simpla insectă.




 M-am pierdut puțin prin pădurea de peste vârful Țuțuiatul










 Iar spre seară am coborât privirea spre văile din jur









 Lăsând la sfârșit imaginea care m-a impresionat cel mai mult, a copacului aplecat sub forța unei scame de nor. Am avut noroc enorm să ajung la el exact în momentul în care norul s-a aplecat delicat, urmărind plecăciunea stejarului peste stânca pe care crestea. Am vazut sufletul copacului luându-și zborul...