Pagini

luni, 27 februarie 2012

Pod peste Dunăre, pe sute de kilometri!



  Ce se chinuie guvernantii nostri sa faca de zeci de ani, a reusit natura in cateva zile: un pod peste Dunare, dar pe cateva sute de km.
 Asta mi-a pus totusi probleme cand am vrut sa trec Dunarea in Dobrogea mea draga. Vroiam sa ajung pe la Tulcea, care se afla la 70 km de Galati, dar ptr. a ajunge acolo se prefigura un drum de 350 km dus, 350 km intors, pe traseul Galati - Podul de la Vadul Oii - Tulcea. Totusi am avut noroc, deoarece la Braila au reusit sa sparga gheata si sa o mentina relativ sfarmata, ptr. a facilita trecerea bacului. Ideea este ca treci, dar nu ai nici o garantie ca la intoarcere mai gasesti canalul liber...










 Din cand in cand, mai vezi cate o baliza smulsa de forta ghetii:


  Urmeaza sa mai gasesc si vapoarele/barjele captive, transportate de gheata in aval. Am multumit Domnului ptr. ajutorul nesperat, iar pe la ora 8.30, Sambata, eram la Tulcea, unde m-am intalnit cu prietenul Mihai Baciu. Directia - Padurea de la 7 Tevi, loc in care imediat am inceput sa fotografiem o ciocanitoare rara: Ciocanitoarea neagra - Dryocopus martius (cea mai mare ciocanitoare din Europa):






 Am continuat cu Ciocanitoare de stejar - Dendrocopus medius:





  Si inca o surpriza placuta,  Ciocanitoarea mica - Dendrocopus minor: 






    Am mai gasit si Gheonoaie sura - Picus canus:


 
Apoi am dat o fuga la Murighiol, la Saraturi, unde am gasit lacul inghetat, asa ca sperantele noastre de a fotografia Branta Ruficolis - Gasca cu gat rosu, s-au spulberat. Cat am mai umblat pe acolo am observat cum balta ia foc in departare:


  E clar ca vor urma incendii masive in stuful din Delta! Astia sunt oamenii, oamenii aia despre care fac uni articole laudative, acei "oameni ai Deltei"...
 Am ajuns la Mahmudia, sa vedem cum sta gheata pe bratul Sf. Gheorghe. Sta bine. Din mal in mal!





  Nu eram inca hotarat daca sa plec mai spre sud, sau sa raman peste noapte in zona Tulcei. dar pana la urma am ales ultima solutie, am dormit peste noapte pe langa Manastirea Saon, iar ultima imagine a fost cu o semiluna superba (ironic, nu?).
  A doua zi m-am fatait prin zona aia, si am avut surpriza sa constat ca migratia de primavara a inceput!!! Un grup de 3 Califari rosii - Tadorna ferruginea, tocmai sosea la Parches; sunt niste gaste care ne parasesc toamna, ptr. a reveni primavara in locurile de cuibarit. Specia este extrem de greu de fotografiat, probabil ca singurele exemplare fotografiate mai bine de un roman,  sunt cele facute de mine in ultimii 3 ani. Ma refer la Califari salbatici, nu la cei din Herastrau, captivi, cumparati ca pasari exotice cu 2500 Eu. Pe aia probabil ca i-au fotografiat destul de multi. Eu am avut norocul sa-i prind  de cateva ori si in zbor:







  Un trofeu fotografic extrem de ravnit. De la Parches am plecat iar spre 7 Tevi si am continuat seria cu ceva Pitigoi albastri:




Cojoaica cu degete scurte - Certhia brachydactyla (Multumesc Cosmin Manci ptr. corectura):




si un Sorecar albinos:








  Iar la plecare am dat de ametitul asta mic, care facea un tambalau de nedescris: Ochiul boului - Troglodytes troglodytes:




  Priviti la el cat de incordat era; iar numele (Troglodytes troglodytes) chiar e de mare angajament, ptr. o pasarica ce cantareste aprox. 8 gr.
  Am gasit pe drum si o lebada pe care nu o aveam in portofoliu Lebada de iarna - Cygnus cygnus:




  Am sa atasez cateva filmari cu Dunarea, la trecerea cu bacul:

video
video


video

video