Treceți la conținutul principal

Portret cu Rupicapra - Am mers de m-a luat dracu'


 Am avut un vis, dormeam în cort, cu o mana ieșită în afară, iar la un moment dat am simțit cum sunt lins ușor în palmă. Deschid ochii, dau ușa cortului la o parte și privesc ptr. prima oară o Capră neagră -Rupicapra rupicapra- în ochi!




 În somn fiind, înțeleg mesajul - Trebuie să ajung urgent în Piatra Craiului! Mă trezesc de tot ptr. a constata ca am o problemă - cu cateva zile în urma am facut rost de o entorsă la glezna stângă... Ignor evidența, sun la Bogdan Ciungara ptr. a-i spune că am făcut comandă la Capră neagră. Evident, râde de mine, dar promite să ia legatura cu un prieten, Ranger la Parcul Piatra Craiului. Până a luat el legătura cu Remus - rangerul - eu m-am pus în miscare, așa că, pe la ora 7,30 eram la Vama Buzăului, căutând vrajitoare





 Nici urma de cotoroanțe, așa că viteză spre Brașov, ptr. o escapada scurtă în Prăpăstiile Zărneștiului




 A doua zi dimineață plecam inainte de răsăritul soarelui spre Cabana Plaiul Foii, de acolo urmând să străbatem pe jos traseul Plaiul Foii - refugiul Șpirlea - Umerii Pietrii Craiului - Marele Grohotiș - Cerdacul Stanciului și apoi în sus, spre creastă. Habar nu aveam la ce mă înhămam! Fraților, vă previn, NU CUMVA SĂ ÎNCERCAȚI SĂ FACEȚI TRASEUL ASTA CU UN TELEOBIECTIV NIKON 600/4!!! Adica teleul, 2 aparate - D800 și D600, plus 70-200/2,8G + 85/1,4G + 14-24/2,8G + 16/2,8 + 28/1,8G + Samyang 35/1,4 + Blitz SB 910 + 2 Kg de acumulatori + cateva accesorii + cort, haine, mancare, apa!!!!!
Plus trepied ptr. Time Lapse si ptr teleobiectiv...




 Intram ca zmeul din poveste 10 cm în pamant, atunci cand călcam. Auzeam râmele cum mureau, țipând strivite! Sar peste momentele în care mă întrebam - ce caut eu aici? - și ajung la Cerdacul Stanciului, fapt ce m-a mai relaxat - Mergeam de 6 ore cu o tona în cârcă!







 De aici ne-am întors la Marele Grohotiș,



pe care l-am urcat relativ greu, uneori dadeam din picioare, încercând să urc, dar pietrele marunte se rostogoleau cu tot cu mine la vale, și constatam ca în loc să urc, coboram! Nașpa. Am trecut pe 4x4 si am urcat cam 30m pe oră. La un moment dat Bogdan a găsit niste pantaloni Adidas, chiar pe  marele grohotiș. Ne-am uitat în stanga/dreapta/sus/jos, am dat pietrele la o parte, dar propritarul nu se zărea. M-am gândit că omul ori a fost surprins de Urs cu pantalonii în vine, ori s-a încins și a plecat mai departe în chiloți. Am luat cârpa cu noi, dacă proprietarul vrea sa-i recupereze - erau originali Adidas -  să-l sune pe Bogdan pe mobil. Are chiar doua mobile, unul Orange și unul Digi, parcă...


 Am mai urcat noi ceva grohotiș,


până la un loc unde am crezut ca băieții glumesc - trebuia să ne cocoțăm pe sub creasta din dreapta sus


 Acum trebuie să recunosc, mi se citea disperarea în ochi. Mulți mă știu ca un tip mai dur, dar va spun sincer, acolo eram ca o gaina la tăiat. Epuizat dupa atâtea ore de hămălit, nu mă vedeam în stare să urc un perete aproape vertical, cu torpila de 30 kg in spate, fara coardă, fără nimic, doar agățat de Jnepeni. Ghiciți ce s-a întâmplat! Ăia doi m-au lăsat amanet, și au urcat singuri, iar dupa o oră eram si eu sus, transpirat ca un fochist




 Aste este, am comis-o. Ne-am pus la masă, și le-am spus că mai am două dorințe ptr. ziua respectivă - să vad Fluturaș de stâncă, atenție, este o pasăre, nu o insectă  - și apoi să fac portret de Capră neagră. Nu a durat un minut si minune, un Fluturaș de stâncă a trecut în zbor prin fața noastră! Aparatele erau în rucsacii abandonați la 20 de metrii de noi...Măcar l-am vazut. Deja rânjeam cu gura până la urechi. Urma Capra neagra, conform dorințelor mele. Dupa jumătate de oră aveam trofeul, spre disperarea lui Bogdan, care spunea că nu sunt șanse mari!








 A fost un moment magic, din acelea unice în viată, când Capra a început să înainteze spre mine, venind la 2 metri, fapt ce facea imposibil fotografiatul cu teleobiectivul de 600 mm, care focalizează doar de la 5 metri în colo. Trebuia să mă retrag permanent, ptr. a pastra o distanță de cel putin 5 m. Băieții au prins si ei curaj, de s-a ajuns la fotografii făcute cu Fisheye-ul. O ambiție a lui Remus, realizată ușor. Eu am tras cu focala  de 28 mm urmatoarea fotografie.






 Când a venit seara, pe cort a început să se depună brumă. Temperatura era deja sub 0 grade. Băieții s-au băgat în scutece, eu am ramas la datorie, având parte de cea mai spectaculoasa noapte în munți. Am filmat Time Lapse si am fotografiat răsăritul și apusul Lunii. Cum termin postarea montez filmul, și-l atașez, să vedeți despre ce vorbesc.


M-am culcat la 5 și m-am trezit la 7,30, când Caprele amenințau să ne pască bocancii
















 Am hotărât cu greu să cedez, și să plec înapoi cu băieții, iar când am dat ochii cu drumul de coborâre... am zis ca fac infarct! Mi-a luat ceva timp să-mi revin, timp în care am mai tras câteva peisaje





Nu am idee cum de-am reușit să scap de acolo fără nici o julitura, sau unghie ruptă! Stiu doar ca mergeam toți ca niste roboți, cu pauze la jumatate de ore



 Cumva am ajuns și la Brașov, ptr. ca, a doua zi dimineață, să plecam spre lacul Sf Ana, unde am tras cateva cadre și am verificat terenul ptr workshop-ul de la sfârșitul acestei săptămâni







Ptr. cei care spun ca afișajul lui Nikon D600 nu reproduce fidel culorile am o veste proastă


 Iar ptr cei care trebuie să vina la workshop, am o veste bună, am gasit un Hotel excelent ptr. cazare - Hotel Fortuna, Băile Tușnad.
https://www.facebook.com/fortunahotel.fortuna
Pretul va fi de 200 Ron cazare și masă ptr. cele 2 zile. 1 milion/zi. Nu este prețul de receptție, evident. Dar, cu promisiunea ca și workshop-urile de iarnă si primăvară să le fac acolo, am primit un discount masiv.
Filmarea la rezoluție mare aici.

video

Comentarii

  1. Frumoasa povestea, pozele ma asteptam sa fie asa...aproape la fel de bune ca ale mele. daca te ti serios de treaba in 2-3 ani ma ajungi si cine stie daca o sa ma inbolnavesc sau ceva ai sanse reale chiar sa ma depasesti :)
    Bravos

    RăspundețiȘtergere
  2. :):):)...xxxxx...frumos!...sa traiesti si sa ne mai bucuri cu asa lucruri frumoase! xxxx

    RăspundețiȘtergere
  3. Dech zapiera - każde ujęcie!
    Moje gratulacje - kolejna, fantastyczna wyprawa fotograficzna !
    pozdrawiam

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte fain articol azi Mircea, am fost si eu in Piatra Craiului in 2007. Imi aduc foarte bine aminte de locurile pe care le descri. Pozele sunt superbe. Nu cred ca mai avea rost sa iti spun :) . Astept sa vad filmarea. Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Minunat, va felicit pentru a mia oara pentru ceea ce faceti! Aceste fotografii imi fac ziua mai buna, le privesc cu emotie si incantare! Va multumesc si mult succes!
    Elena

    RăspundețiȘtergere
  6. Superbe fotografii! Multumesc de plimbarea virtuala :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Jos palaria pentru toti cei care au depus acest efort de a arata lumii ce tara minunata avem.Multumim

    RăspundețiȘtergere
  8. Bre, frumoase capturile (alea cu cornite in primul rand)! Dar sa stii ca fluturas de stanca gasesti si in Cheile Dambovicioarei (intre sat si pestera, pe peretele drept cum mergi spre pestera am ochit un cuib).
    Numai bine si sa mai ai muschi si pentru alte obiective, ca vad ca transporti, nu gluma :)

    RăspundețiȘtergere
  9. cuvintele ...greu de gasit.vad pentru prima oara caluti formati din nori care alearga peste crestele muntilor.emotionant .

    RăspundețiȘtergere
  10. Cunosc bine locurile prin care ai fost , si sa ajungi in Poiana Inchisa din Piatra Craiului cu asemenea incarcatura este cu adevarat o provocare. Tocmai de aceea iti port si mai mult respect pentru ceea ce faci .

    Despre fotografii nici nu am ce sa mai comentez ... poate doar ca te-as interzice la toate concursurile de fotografie pentru ca ai eclipsa marea majoritate a concurentilor .
    Este incredibil ceea ce realizezi !

    RăspundețiȘtergere
  11. De vis ceea ce vad aici !Intamplarea cu caprele m-a distrat copios ,la fel am patit si eu la refugiul din Saua Grind,o caprita dimineata devreme pe la sase, a venit la refugiu si ne dadea tarcoale :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre pozografi. Care este...

Așezați-vă bine în scaun, eventual cu o pastilă de inimă la îndemână, că o să vă doară! e din categoria - Lumea-i rău și are arme. Capitolul - Viața-i greu.

     *   Pozograful începător - a fost creat de Dumnezeul pozografilor, din masa amorfă a selfiștilor, care se trag în telefoane. Este mana cerească a producătorilor și vânzătorilor de echipamente, deoarece, dacă-i lasă tata lor, vor achiziționa tot felul de echipamente inutile, crezând că posesia unei pianine în sufragerie te face automat Pianist. Sau Pianinist...
 Vor citi pe nerăsuflate tot ce găsesc pe net, evident fără să poată discerne gunoiul de informația reală, apoi se vor atașa de o marcă foto, în funcție de ce au în posesie cei cu care interacționează. Trebuie tratați cu atenție, deoarece chiar au nevoie de ajutor, iar dacă vrei să-ți faci o armată de susținători în viitor, ei reprezintă cel mai bun material, deoarece sunt încă maleabili, poți să-i frămânți relativ tare, ptr a-i modela. De obicei nu vin în turele mel…

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Africa, fotograful, pensionara engleză și wild life-ul vândut grețos.

Am așteptat câteva luni înainte de a povesti adevărul, din punctul meu de vedere, despre așanumitele ture de safari foto în Africa. Am zis să mă mai liniștesc, și cred că am făcut bine, dar chiar și așa, materialul va supăra ceva lume...
  Când mi s-a propus să merg în tura asta am refuzat, spunând că nu am încredere în ofertele care se tot lansează an de an. Mi s-a promis atunci că va fi o tură DEDICATĂ fotografiei de wild life, unde totul va fi optimizat ptr acest demers - cazările în locuri de unde să nu mergem ore în șir cu mașinile până la prima găină sălbatică, ghizi experimentați în fotografia de wild life, mașini dedicate acestui gen de safari, program flexibil, adaptat la dorințele noastre. Îhââmmm, chiar așa a fost!...
  Am plecat din București, cu o escală de o noapte la Doha.



  Din Doha, am plecat a doua zi iar după câteva ore de zbor am aterizat în Tanzania, pe aeroportul Kilimanjaro. Din aer am întrezărit craterul Ngorongoro, unde aveam să ajungem la începutul turului…