Pagini

luni, 24 septembrie 2012

Pricopanul, Țuțuiatul și copacu' aplecat


 În ultimele zile am bantuit Munții Măcin, cautand coarne. Pe care nu le-am găsit. Dar m-am ales cu cateva fotografii.  Cu ceva timp în urmă laudam curățenia din Parcul Național Munții Măcin. dar se pare că au ajuns acolo cocalari, astfel nu-mi explic mizeriile lasate de turiștii ce-l vizitează.  Asta am găsit la Pricopane.




 Băi frate, cine dracu vine aici cu cortul si aduce cu el un pick-up, ca altfel nu-mi explic prezența unor placi de vinil! Dar ia să vedem și ce muzică ascultau - Hai mândro la Periniță!!!!!


 Mă rog, am stat de am strâns cum am putut mizeriile, apoi am urcat printre pietrele mele dragi, spre apusul soarelui.









  Am început o alta zi cu Țuțuiatul, pe care l-am abordat urcând dinspre Ghinaltu








 Și ca să vezi, am dat prin iarba aia de foarte multe specii de fluturi, mai multe exemplare decât am întâlnit aici astă vară. Doar că nu am venit pregătit cu un obiectiv macro...




 Iar după fluturi m-am dat la o Călugăriță! Nu vă gandiți acum la prostii, e vorba de Mantis religiosa - o simpla insectă.




 M-am pierdut puțin prin pădurea de peste vârful Țuțuiatul










 Iar spre seară am coborât privirea spre văile din jur









 Lăsând la sfârșit imaginea care m-a impresionat cel mai mult, a copacului aplecat sub forța unei scame de nor. Am avut noroc enorm să ajung la el exact în momentul în care norul s-a aplecat delicat, urmărind plecăciunea stejarului peste stânca pe care crestea. Am vazut sufletul copacului luându-și zborul...


8 comentarii:

  1. Frumoase locuri, frumoase fotografii! Oricat de des ai merge pe acolo, linistea ce te inconjoara si frumusetea locurilor te fac sa vrei sa revii mereu. E parca un fel de pace aparte pe care n-am gasit-o in alte parti.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pana acum am fost in Macin primavara, i-am simtit arzimea inceputului de vara, dar nu l-am vazut niciodata toamna. In mintea mea ma tem de uscaciune si de fapt, ma doare uscaciunea, ca pe orice om crescut la tara ce nu ramane indiferent la crapaturile pamantului in lipsa ploii. Asa ca am fost oarecum surprinsa de fotografiile tale, ma asteptam sa simt cum se sfarama iarba sub talpi (asa cum am simtit in ultimele saptamani prin alte parti ale tarii...) si am remarcat inca verdele copacilor.

    Ultima fotografie e intr-adevar deosebita, desi eu n-as considera-o ca rezultat al unui noroc ci mai degraba rasplata unei dedicari depline, insa mie mi-a placut mult penultima: e ca si cum stai in fereastra Tutuiatului (daca imi aduc bine aminte e in dreapta drumului) si soarele iti ramane in spate in timp ce te afunzi in padure - nu stiu de ce fotografia imi da senzatia privitului inapoi peste umar si nu a mersului inspre soare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Încântătoare reverență în fața sensibilului „ magician ” care știe „să citească ” poveștile naturii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Fotografiile sunt superbe!

    Elena

    RăspundețiȘtergere
  5. Superb. Intamplator sau nu, am intrat in galerie si am staruit cel mai mult la ultima imagine..apoi am iesit si am citit si ce ai scris. Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mircea, oamenii aceia au ajuns pe acolo poate si datorita faptului ca ai facut atata "reclama" locurilor. E pacat cand se intampla asta...

    RăspundețiȘtergere
  7. Tocmai de aia am stat si am strans mizeria...

    RăspundețiȘtergere
  8. dar si comuna GRECI este frumoasa doar ca ,,unii,,nu ii apreciaza valoarea si nu au ochi sa ii vada frumusetea.nu putine sunt datile cind imi aruncam privirea de la ,,bolovanul mare,,catre sat.superb,frumos,deosebit....ceva intradevar placut ochiului si sufletului.....

    RăspundețiȘtergere