Treceți la conținutul principal

Delta Dunării - sau Nestemate prin rahat!



 Am facut primul tur foto prin Delta din anul 2012, iar senzatiile au fost, ca deobicei, extrem de variate. Am umblat 7 zile prin aprox. 50% din rezervatie, iar frustarile si furia mea crestea de la o zi la alta. Totul a inceput la Caraorman, probabil cel mai sinistru loc din toata delta, populat de o subspecie umana greu de inteles, mai ales dupa ce am asistat la cateva faze incredibile, culminand cu o intamplare in care o fata de cam 14-15 ani, trecand pe o ulita a satului, a fost abordata de un localnic de peste 50 ani cu avansuri sexuale strigate in gura mare, cu un text pe care eu nu l-am mai auzit niciodata: ...sa ti-o traga la muie si raposatul de tata, curva dracului...
 Nu au scapat de "atentia" libidinosilor nici fetele din grupul nostru, din fericire ptr. nenorociti nu am fost de fata la momentul asta... ca iesea urat tare, le scoteam limbile si-i sugrumam cu ele.
  Locul este deprimant din clipa in care cobori la debarcader, deoarece trebuie sa treci pe langa ruinele unui fost combinat de metale rare si printre niste blocuri parasite, inainte de a ajunge in sat.





 La debarcader am fost asteptati de un tractor si o caruta, sa ne transporte pe noi si bagajele pana la singura pensiune din sat; am refuzat sa mergem cu tractorul si am plecat pe jos prin nisip, urmati de bagaje;


 In sat am gasit o dezordine de nedescris, vai de mama lor:








  Iar a doua zi dimineata am iesit la rasarit sa fotografiem magarii care se adapostesc in "apartamentele" blocurilor in paragina, dar nu am avut noroc sa-i gasim la ferestrele fara geamuri, deoarece umblau deja pe terenul de langa combinat cautand sa se imperecheze:




 
  Interesanta imaginea cu asta, care avea mancarimi mari, ca s-a scarpinat in fund cam 15 min...




  Din balcoanele blocurilor in ruina am fotografiat excelent Vanturelul rosu, care cuibareste in numar mare chiar in podurile acelor ruine:







  Aveti aici o imagine cu Gabi, care ocupa blocul vecin, la un moment dat era cate un fotograf in fiecare dintre blocuri, astfel ca am numit locul "cartierul fotografilor"



  Am plecat de acolo cu un gust amar, fara sa mai avem tragere de inima sa vizitam si padurea Caraorman. Probabil o vom face prin Mai. Pe lacurile din jur am reusit in schimb sa gasim cateva pasari superbe, astfel ca sederea a fost totusi una fructuoasa:












 
  Ne-am amuzat urmarind fazele in care pelicanii asteptau sa iasa cate un cormoran cu pestele in cioc, ptr a se napustii asupra acestuia, moment in care cormoranul speriat scapa pestele in pliscurile enorme ale pelicanilor. Uneori cormoranul era aproape inghitit de cate un pelican, pana elibera pestele prins cu truda, pe sub apa. Vedeti in fotografia urmatoare cum pelicanii urmareau cormoranul care fugea disperat, incercand sa-si inghita  pestele cat mai repede, pana nu era ajuns de pelicani:



  De la Caraorman am plecat spre Mila 23, unde urma sa stam 3 zile, si sa fotografiem ceva cu traditiile de Paste. Pe drum am mai fotografiat una, alta:









Iar cea mai neasteptata captura a fost in momentul in care am intalnit Pisica salbatica (Felis silvestris) traversand un canal lat de peste 30 m inot. Am crezut ca am sa cad din barca atunci cand am vazut inelele de pe coada, identificand astfel animalul din fata noastra. E o captura extrem de rara, eu nu am mai vazut niciodata una:



   La Mila 23 am avut iar o surpriza neplacuta, cand am constatat ca preotul din sat are sechele comunistoide si nu ne permite sa fotografiem slujba de Paste. Mi-a lasat un gust amar intamplarea, comparand cu ce am intalnit prin Europa, unde eram chiar invitat sa fotografiez, de catre oameni suficient de inteligenti, incat sa inteleaga ca fotografiile mele pot sa atraga alti fotografi, in anii urmatori, iar comunitatea sa profite de pe urma acestui fapt. Nu e cazul la noi, spaimele trecutului si educatia securista a multor popi face orice comparatie inutila. Am plecat scarbit de la biserica, dupa ce am tras in lehamite cateva cadre de dupa perdele. Or sa sara habotnicii in sus, ca spionez biserica.











  Am facut in schimb multe incursiuni prin zona plina de canale si lacuri, iar rezultatele ne-au satisfacut pe toti:




























  Din cand in cand mai schimbam subiectele:











 Iar la plecare, pe canalul Olguta, am intalnit cea mai mare pasare rapitoare ce traieste la noi, Codalbul:








 precum si pe mustaciosul asta, Pitigoiul de stuf, adunand toti tantarii care treceau pe langa el:


 
 Am sa postez cateva filmulete, realizate cu ocazia turei:
01 - https://vimeo.com/40790753                                                                                    
02 - https://vimeo.com/40792087                

Comentarii

  1. De fiecare dată când văd păsările, parcă nu-mi vine să cred că toate aceste minunății sunt aici, aproape,că ne înconjoară.Noi suntem atât de "zombi" încât nu le vedem,nu apreceim ce avem și nu-i facem și pe alții să vină și să se bucure de comorile pe care n-i le-a dat Dumnezeu.
    E absolut minunat ceea ce faci ,Mircea !
    Cât despre oameni...sunt îndobitociți de viața grea și mizeră pe care o duc, dar pe care ei și-o construiesc așa.Singura lor "scuză" este că...pur și simplu nu-i duce mintea. Dar noi ceilalți din afara lumii lor cred că ar trebui să facem ceva mai mult pentru acel ținut și în felul acesta poate și oamenii locului s-ar mai umaniza. ( e doar o părere , nu săriți în sus )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daniel: subscriu la ceea ce ai spus....dar cred ca sunt mult mai multe probleme care se leaga intre ele incat pe deoparte, nu se vrea iar apoi nu se poate..... e dureros ceea ce se intampla...insa atata timp cat celor carora le pasa sunt prea putini ca sa fie auziti si sa aiba puterea sa schimbe ceva nu se ppoate face nimic. Apoi, degeaba, daca am admite, se incearca sa se faca ceva, daca cei care traiesc acolo nu se implica personal in tragedia asta a lor( pe care la urma urmei, nici nu o vad, nu o simt nu o percep ca pe-o tragedie...pentru ei delta inseamna peste si icre si deci reprezinta o sursa de venit...) poate veni si OBAMA ca totul va fi in zadar. Cred ca educatia este cea care lipseste cu desavarsire pentru ca funtie de ea, am putea lua sau nu decizii importante....daca pentru un copil de pescar pestele reprezinta o unealta de schimb, la ce sa te astepti cand acesta v-a creste? ....sa iubeasca nuferii si codalbul? fiti seriosi... Daca am intelege ca mediul inconjurator este cel care practic ne asigra atat bunul trai cat si confortul etc, atunci situatia ar fi alta... insa cei de acolo nu au conceptul asta.... deja se traieste doar pentru supravietuire si nu stiu cator persoane le pasa de fauna din zona, atata timp cat nu au de nici unele iar in plus sunt alimentati cu predici ''religioase'' in fiecare duminica de vreun preot care habar nu are ce e aia educatie.....vorba unui mare carturar roman: '' ..lumea are mai mult nevoie de educatie decat de religie.....'' daca am fi mai educati, daca am avea conceptul asta...atunci sigur multe s-ar schimba mai repede decat ne-am inchipui...insa e greu sa schimbi mentalitatea unei comunitati care a trait mereu dupa preceptul....ce-i in mana nu-i minciuna si sa moara capra vecinului etc.....pentru ei valorile au disparut sau nu au existat niciodata sau aveau alt inteles, iar necesitatile si viciile le-au ridicat la gradul de valori!

      Ștergere
  2. Sunt de acord cu tine Emilia. Sunt zone cu potential turistic foarte mare care ar trebui sa fie protejate dar guvernantii nostri nu au timp decat pentru ei. Sper ca aceste poze si comentariile domnului Mircea sa ajunga acolo unde trebuie, si astfel, poate, se mai schimba si la noi ceva, in aceasta tara minunata.
    Cat despre fotografii sunt absolut minunate (unele chiar haioase mai ales ca sunt explicate intr-un mod comic- stilul domnului Mircea :)) ).

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu am avut norocul de a merge in Delta pana acum si de aceea sper sa nu supere pe nimeni intrebarea mea. Inteleg ca localnicii de acolo sunt saraci si nu exista posibilitati de locuri de munca, dar nu ti se pare ca intr-o oarecare masura multi sintre ei se complac in aceasta situatie? Pentru ca in alte zone se apuca de manufacturi pe care le vand turistilor si tot ies ceva bani, ca sa nu mai zic ca le aduce renume. Si sa recunoastem, nu e vorba de un sat in fundul jud. Vaslui, ci de Delta, in care vin si multi straini nu numai romani; posibilitatile de dezvoltare mi se pare nenumarate! Din cate stiu au tot fost de-a lungul timpului multe campanii de ajutorare a Deltei Dunarii; chiar nu s-a investit in nimic altceva dacat in mediul inconjurator? (nu punem la socoteala procentul mare de bani care "dispare" fara urma, ca de obicei).
    Trecand la poze, mi se pare ca n-ai avut cea mai buna lumina pe tot parcursul calatoriei (mai ales cand ai surprins Codalbul), dar imi plaac mult pozele si situatiile in care le-ai surprins. Cat despre camera, ai ramas cu D3-ul tau? Sau folosesti unul din cele 2 FX-uri nou aparute?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crezi ca la bulgari sau la turci in zonele de litoral au investit cei din zona ?!? Investitorii mari din acea zona sunt germani, olandezi... Important ar fi sa le creezi infrastuctura (drumuri, autostrazi) celor interesati sa investeasca si eventual cateva facilitati legate de impozite, teren samd.Guvernul nu este interesat sa ne dezvoltam: cu cat ramanem mai prosti si mai subdezvoltati cu atat suntem mai usor de manipulati. Totusi este important si mediul pentru ca el trebuie conservat, nu distrus.

      Ștergere
  4. Super tura, se pare ca si vremea a tinut cu voi. Felicitari
    Sper sa reusesc si eu sa va tin de urat intr-o tura dar nu stiu cand voi reusi.
    Bafta si astept turele urmatoare sa vad ce surprize aduc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Superbe imagini..superb scris...ca de fiecare data! :) Felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Hotarasem sa nu mai comentez in nici un fel, dupa ce ai sters toate postarile aferent reviwului D800. Nu am fost de acord cu masura si am zis sa intru in silentio-blog.
    Totusi , cateva din fotografiile postate acum mi-au inmuiat inima si nu ma pot abtine sa o spun : bravo ! Cred ca un artist (fie el si fotograf) are nevoie si de putin sprijin moral ptr a-si continua munca :).


    Si uite ce pateste altcineva care s-a incumetat sa scrie si el un review D800 :
    http://www.f64.ro/blog/2012/04/19/nikon-d800-review/
    :))

    p.s. Please feel free to delete my post...

    RăspundețiȘtergere
  7. Da, pai si acolo s-a pierdut din vedere motivul si subiectul review-ului.
    In loc sa comenteze despre aparat, se discuta despre om, se discuta despre maniera in care a fost scris.
    Parerea mea e ca la un review despre un aparat, comentezi pozele, nu modul in care este scris textul, in font si la urma urmei, pozele sunt review-ul, nu ce sta scris langa ele.
    Mai mult de atat, nu cred ca este poza care sa nu fie prelucrata in momentul de fata pe piata, toata lumea o face, diferenta se face cat de mult trebuie sa prelucrezi pt a scoate o poza reusita.
    Asa cum a spus cineva , daca Dl. Mircea folosea un Canon sa traga aceste cadre, rezultatul final era probabil acelasi. Doar ca difera cat timp ar fi stat sa prelucreze imaginile.
    Oricum dl. Paul B. Multumim pt acest post si pt link.
    Cat despre pozele din acest articol, foarte frumoase ca intotdeauna, Dl. Mircea ne rasfata si ne-a invatat cu narav.
    multumim si lumina buna in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte frumoase fotografiile.

    RăspundețiȘtergere
  9. mircica, eu iti spun sa candidezi, mai fotografiezi ceva lichele care vor sa se imbogateasca peste noapte, ai tot sprijinul nostru, macar incerca... Sper sa le mai pui in plus cateva bube pe fata. Esti extraordinar ca "OM", imi place atitudinea ta ca incerci sa schimbi ceva, si acest fapt ne face si pe noi mai tupeisti, foto sunt super si sper ca daca mai organizezi ceva in mai (cat sunt in concediu) sa nu lipsesc, chiar am ce invata de la TINE, si sper sa pot face asta...

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Review Olympus OM D E-M 1 MkII. Sau cum să câștigi atunci când toți cred că ai pierdut....

Toate fotografiile din acest review au fost trase în format ORF și convertite în Tiff/Jpeg cu programul PhaseOne - Capture1.  Deoarece trag doar Neutral iar culorile și contrastul în acest caz sunt mai șterse decât ce vedem în realitate am prelucrat fotografiile la nivel de contrast și saturație. Sunt și multe cadre la care nu am fost nevoit să intervin absolut deloc după conversie. Cine are o problemă cu acest aspect să fie sănătos. Voi posta o arhivă cu cadre la rezoluție maximă precum și fișierele ORF, așa încât să fie toată lumea mulțumită.    Citirea acestui material NU ESTE OBLIGATORIE.

  Voi scrie acest material încercând să exprim senzațiile prin care am trecut din momentul în care am hotărât să provoc soarta, renunțând la titlul de Ambasador Nikon în Romania, ptr. a mă arunca cu capul înainte într-o mare învolburată și plină de necunoscute. Cu numai câteva luni în urmă dovedeam ignoranță, râzând de sistemele mirorless, indiferent de cine le produce. Ce-i drept, eram atras de…

Olympus OM D E-M 1 Mk II review - or how can you win, when everyone else thinks that you have lost…

Note: All photos presented in the following review have been shoot in RAW format and were converted to TIFF/JPEG using PhaseOne - Capture 1 software. Because my default settings are all on Neutral and therefore both the colors and the contrast will be a bit faded compared to what our eyes will perceive, I had to edit the photos to add some contrast and saturation to be able to reflect the real colors. This was not the case for all photos that are presented below, as for some of them I did not had to adjust anything once the RAW was converted to TIFF/JPEG. Whoever has any issues with this can consider it it’s own problem. I will add as part of an archive full size photos as well as the RAW files, thus making everyone happy. By the way: reading this review is not a mandatory thing!
I shall start writing this review, by trying to express the feelings that I’ve had the moment when I have decided to challenge my fate by renouncing the honorary title of Nikon Ambassador, only to throw myse…

Despre editare, ptr puriști, hartiști și tot felul de triști.

Mai fac greșeala și postez din când în când cadre dificile, activând imediat câte un odihnit ce nu a ieșit probabil la fotografiat atât de des, sau pe distanțe suficient de mari de fotoliul din care emite un devastator - "PRELUCRATĂ! Putem vedea una needitată?"

La un moment dat, o domnișoară de la arte a comentat și ea, sugerând că de fapt eu sunt bun la editare, prelucrând pozulicile mediocre până la nivel comercial de wow. Domnișoara mea dragă, de ce nu ieși dumneata ziua din casă până nu te dai cu fond de ten, rimel și ruj? Ți-e rușine cu tine Raw? Ziceți că nu e corect ce fac? Vă permiteți voi pare să fiți corecți până la extrem? Hai să vă văd!

  Hai să vedem cum este și cu editatul/prelucratul acesta în fotografie. Am să expun poziția mea vis a vis de subiect. Consider că fotograful nostru nu alterează fotografia atât timp cât nu adaugă informație (elemente de imagine) care nu se regăsea în scena fotografiată. Senzorii aparatelor foto digitale au un comportament lin…